Manuela Munteanu - poeziile altor autori

Orice mamă va spune
vorbind de copiii ei:
"Viața mi-o dau pentru ei!"
Și lucrul e adevărat

Prin ceara vieții mele în sus arzătoare
Tu treci ca bumbacul alb prin lumânare.
O, tu ești ghemul meu frumos de fitil,
Ce leagă explozia de jocul de copil,

Îmi rătăcesc prin sînge
parabolele nunţii
un du-te-vino criptic
de crime fără chip

Acea zi mult frumoasă, cea zi de neuitare,
Când pentru-ntâia oară amorul înfocat
Ne-a strâns la sânu-i dulce cu-o dulce-mbrăţişare
Şi a depus pe frunte-ţi întâiul sărutat!

Eu cînd vreau să mă odihnesc
Sînt bolnav.
Cad la pat
Și vorbesc cu morții.

Fereastra noastră se deschide-n cer,
în aurora pură și mezină.
Sub ea, poteci cu flori de colier
se duc în zări și se întorc lumină.

Frânți de-ntrebări sau gârbovi de suspine,
o, Tată, ce prin veacuri Te strecori,
nicicând nu vom urca până la Tine,
nici Tu până la noi n-o să cobori.

Frânți de-ntrebări sau gârbovi de suspine,
o, Tată, ce prin veacuri Te strecori,
nicicând nu vom urca până la Tine,
nici Tu până la noi n-o să cobori.

Doarme cântecul în mine
somn de vrajă legănată,
ca meduzele marine
bub banchize de agată.

E vast câmpul cu sânge,
Cu trupuri rupte-n două
Pe iarba ce se frânge
În vadu-n care plouă.