Manuela Munteanu - poeziile altor autori

Inima mea apăsată
Simte, în zori,
Durerea iubirilor sale
Și visul depărtărilor.

Învelișul tău
Ca o pasăre în cuibul inimii

În râuri de sânge te scalzi

Am stat nemișcată,
ascultând ce nu se spune,
în timp ce vocile își căutau sensul
pe marginea unei propoziții uitate.

Dă-mi, Doamne, digestie bună şi, totodată, ceva de digerat.
Dă-mi un trup sănătos şi umorul necesar pentru a-l întreţine.
Dă-mi un suflet simplu care ştie să se bucure de tot ce este bun
şi care nu se înspăimântă lesne la vederea răutăţilor,

Am sărutat în piatră un cîntec bun și cald.
Am dat ființei moarte căldura gurii mele.
Am dat viață pietrei și i-am ucis tăcerea,
Ea nu mai este piatră, căci cîntecu-mi trăiește.

Gâște sălbatice în zbor:
șirag de mătănii
în poalele toamnei

Pornit din satul unde se născuse,
ajunse iar în satul său; călare
ieși din el, și iar intră pe strada
copilăriei. Între timp, obrazul

Ridicolul se profilează în atâția ochi
care se cred centrul pământului
și confundă peisajul cu nimicul,
forma cu inteligența.

nu plânge pentru mine

am trecut prin furtună
cu pașii fermi, fără să privesc înapoi

Albastră urcă seara. Cerul lin
Adie răcoros şi cristalin.
Doar pânzele-aninate de catarg
Ne dau de ştirea vântului din larg.