M Horlaci - creaţii proprii

Poate
Prin stratul pojghiței de gheață
Răsare-n taină încă-un fir
E poate-un vers de dimineață

În foc topesc cuvintele de ceară.
Iubita mea. îmi ești un anotimp,
Tu mă cuprinzi cu flori de primăvară,
Vom înțelege dragostea în timp.

Ziduri

Atât de-aproape vântul te aduce,
Iubirea ta e-o taină astă seară,

Dalila

Îți plâng iubirea răpusă de moarte,
Mă umflă și râsul, m-apucă și mila,

Jurământul tăcerii

Se scurge-un strop de sânge-n călimară
Amestecând destinul cu albastru,

Femeie

Ce trist ar fi pământul fără tine
Tu, întruparea razelor din zori,

Trebuie să mori

Iarna de afară a murit în mine
Moartea ei subită naște trandafiri,

În visul de sub pleoape

Din cer esența florii își picură parfumul
Pe vârfuri lungi de pleoape când seara s-a ivit,

Paranoia

Focul arde-n mine tot ce este sterc
Vremea lasă urme pe cărbunii vieții

Magia iernii

Luna a-nceput să joace,
Peste cer îi cade rochia,