M Horlaci - creaţii proprii

Frica imi tremură-n oase
un dans prizonier între lumi
si hoitul din mine miroase
miroase a joc de nebuni

Sunt clipele iluzii spre nimic,
o fericire-ascunsă în durere,
nu regăsesc în mine vreo plăcere...
îți voi trimite dragostea-ntr-un plic

Mi-atinge-amurgul lacrima din vis,
S-au ofilit salcâmii pe sub gene,
Iar gândul meu un ciob de paradis,
O iarnă grea prin sufletu-mi se-așterne.

Când am vorbit cu frunzele din mine
Era o toamnă Galbena si tristă
In palma ei un petec de batistă
Era pătat în lacrimi pentru tine

Eu sunt un simplu călător
Ca valul înspumat
Și-n clipa cand ar fi să mor
Să mor nemângâiat

sunt ochii tăi înnourați
ca doua cireșe mult prea coapte
de soare lipsiți, te doare
lipsa de lumină din palma mea

ochii tăi
oceane-albastre
mari si clari
plini de mister

Un strigăt
Ca de mormânt
Se pierde în labirint
Îngerii caută o gură de cer

Primește taina lumilor eterne
Ca pe un cod de nimeni neștiut
Necunoscutul zărilor paterne
Îți pregătește noul început

clipe
nu știu ce-mi rezervă viitorul
dar simt prezentul
si imi imaginez trecutul