M Horlaci - creaţii proprii

Când viața ca o spadă s-a-nfipt în noi și doare,
Din vorbe aruncate, doar una a-nflorit,
Culegem printre lacrimi emoții trecătoare,
Iar versul meu să ardă pe unde ne-am iubit.

pe nicovala unui limbaj modern
deformez câteva cuvinte uzuale
înroșite în cuptorul minții
apoi călite în sudoarea frunții

răstignit pe crucea cuvintelor
amintirile mele de fluturi
își pregătesc ultimul zbor
de pe vârful limbii

crucified on the cross of words
my memories of the butterflies
as they prepare for
the last flight

Fulgurații
Mitică Horlaci

mama aude

eliberează albul hârtiei
și du-te
pe limba unui verb
unde ascuțisul

cel care s-a dus aproape
umblând între zile și nopți
dar totuși departe
când pleoapele-ți deschizi

Când a murit pasărea clonț
Am devenit dintr-o dată un glonț
Și m-am năpustit peste mulțimea întinsă peste calea ferată,
Dar am zărit o arătare ciudată

Adina Velcea & Mitică Horlaci

Eu mi-am înțeles tăcerea,
Grele ramuri, grele picuri

Port crucea unui înger
Sub cer îndoliat,
Mormântul mi-e săpat
Și luminat de--un fulger.