M Horlaci - creaţii proprii

voi fi ucis
când otrăvită iubirea
îmi va da sărutul ei fals
eva

exilat pe insula patmos
shakespeare
răvășit de emoții
scrie

săraca pasăre vie
parcă sărută trunchiul ultima dată
și ca o perna se desface
În măruntaie

S-a coborât haotic, un amalgam de vise,
Îmbracă fără jenă a inocenței haină,
O amintire tristă sunt florile ucise,
Păcatul își ascute privirile în taină.

așa de triști
ochii scormonesc locuri ascunse
mâinele desprinse din trunchi
pipăie din amintire

rostogolește anii
la vale
buturuga
împinsă de Ilie

motanul
după asemănare
nu-l plac pisicile
nu crede în brânză

deschid cutia
doamne
îngerii anunță spovedania morții
rafale de foc

Fierbe țărâna în oase,
piatra-i lipsită de sare,
cuțitul lucește,
lovește adânc

am uitat să aduc bunicilor acea fericire lăsată pe ulița satului
n-am realizat ce ușor mă purta pașii
si că pe drum am pierdut o parte din mine
am vrut să mă-ntorc uitând de eșec