M Horlaci - creaţii proprii

Ulița-i gălăgioasă, se-aud glasuri de copii,
Săniuța prin zăpadă lunecă la vale iute,
Moșule cu barbă albă, te aștept de mult să vii,
Tu da-i glas pădurii mele, brazilor să te asculte.

Jugul poeziei

M-am înhămat la jugul poeziei
Absorb esența fiecărui gând

pupilele dilatate se odihnesc la umbra
unor gene înmuiate-n cerneală

percep realitatea de astăzi prin oglinda interioară

anotimpul pierdut

regăsesc un verde viu în ochii iubitei mele
cu trupul subțire de căprioară

Infinitul din noi

Afară cerne mărunt, cerul lăcrimează
În suflete luminate iubirea picură miere

Voi iubi

Frumusețea cerului cu soare,
Trezește-n mine dorul de-a trăi,

Prima iubire

Cad din cer cuvinte îmbătate-n rouă,
Îmi ridic spre zare mâinele-amândouă,

Peste măsură

Îmi surâde ideea de-a fi un om mai bun,
De oameni răi pământul e plin peste măsură,

Te-am confundat, iubito, cu o floare
Când ochii mei erau umbriți de nori,
Dar m-ai străpuns cu razele de soare
Si-ai devenit aleea mea cu flori.

Pentru tine

Rugina toamnei,
Peste sat,