M Horlaci - creaţii proprii

Petrică

Ce șireată-i luna asta
Parcă este, parcă nu e

De dorul vostru mă topesc
Cum se topește luna-n zori de zi
Si lăcrimez ades prin poezii
Prin fiecare vers mă prăpădesc.

Seara se lasă, satu-i în fum
Vântul azvârle frunzele-n drum

Luna coboară pe ramuri de nuc

Război
Nu există-n viață fericire
Când dragostea reală s-a răcit
Trăim constant o lungă amăgire

Sunt drac sau înger, după caz si stare
În rest, neutru, inima mi-e rece
Las viața mea să curgă la-ntâmplare
Orice necaz la timpul lui va trece

Trăiți de parcă nu o să muriți
În meciul vieții vă treziți arbitru
De-atâtea drame voi sunteți scutiți
Si ignorați porunca lui Dumitru

Ascunde-mă

Ascunde-mă pădure la umbră de frunzar
Îngemănat cu tine, mă nasc a doua oară,

Un fulg de nea-
Sărutul iernii
Apă si gheață

Un cosuleț cu flori

E noapte peste satul învăluit de-o vrajă,
Copilul doarme dulce iar chipu-i luminat

Din fiecare floare

Născut prin poezie, pe-a vieții cale, cânt
trecutul pentru mine e-o pulbere de stele,