Odă Spaniei - Joan Maragall

Ascultă, Spanie, vocea-unui fiu
ce-ţi cântă astăzi pe altă liră:
cu glas ce-mi dete asprita glie,
în graiu-n care e drept că ţie
nu prea-ţi vorbiră.

Multi îţi vorbiră - de saguntini,
de alţii care îţi mor p-altare:
de-a tale glorii - şi amintiri,
măriri şi glorii - printre martiri:
n-ai consolare!

În altă formă eu ţi-aş vorbi:
de ce tu fiii ţi i-ai ucide?
În vine-i sânge, şi-n singe-i trai,
mai bine cruţă câţi fii mai ai
de morţi perfide.

Gândeai la glorii şi la măriri
dar niciodată gândeai la viaţă:
pe drumul crucii fiii-ţi duceai,
cu-onori funebre te desfătai,
mamă de gheaţă!

Eu ştiu ce nave în larg plecau
cu ei, feciorii ce-ai dus la moarte:
plecau cu zâmbet, spre nenoroc,
iar tu pe maluri cântai cu foc
cântări deşarte!

Şi unde-i flota? Unde-ai tăi fii?
Mergi Orientul şi valu-ntreabă:
pierdut-ai totul, azi n-ai nimic.
Spanie mândră, revino-ţi zic,
din starea-ţi gravă!

Revino-n fire, salvează-te!
Plânsul te facă fecundă, vie!
În minte ţine tot ce ţi-e dat,
spre nori surâde, ca altădat'
cu bărbăţie!

Unde eşti, Spanie? Nu te zăresc.
Grava-mi chemare vei auzi-o?
Ignori o limbă ce te previne?
Îţi par aceste vorbe străine?
Adio deci, adio!

traducere de Paul Abucean


vezi mai multe poezii de: Joan Maragall



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.