Țara ca o pradă - Ion Scriba

Străin în propria-i ogradă
Stă umilit mândrul popor!
Pe gâtul lui, ca o obadă
Îndureratul Tricolor,
Căci Țara astăzi e în pradă --
Puterea -- PRĂDĂTRĂDĂTOR!

Când Țara tot mai tare arde
Cei ”mari” se piaptănă-între ei --
Estorcatori de miliarde
Și mininiștri de doi lei.

Ce să mai spun, ce să mai tac
Când spunem har-ță-în loc de Ța-ră,
Mor ciocârlii de aviară,
Iar scroafa cântă în copac.

Cine nu-i domn -- e domnitor!
Cine nu-i demn -- e demnitar,
Deputăția -- insectar
Și parlamentul -- dormitor.

Pe scenele politice
Roiesc actori și INFRactori
Și amatori și scamatori
Și paleoinformatori
Cu ranguri neolitice.

În parlament și în senat
Unde aleșii-i trag cu clonțul
Știm niște tipi buni de-împușcat
Care nu-și merită nici glonțul.

Zac legile după zăbrele
Manipulate de bastarzi!
Politica pute-a obiele
Murdare, bune să le arzi!

Patria mea -- lanț de bordele!
Popor viteaz de bodygarzi!

Hoții preced și se succed
Și tot așa o să rămână
Conform Articole A....Z
Din Pronstituția Română.

Ce bine spui, cumetre Luca,
Că totul e curat-murdar
Cu patrihoți de buzunar
Care au gura unde-i buca!

Cum nu-s și eu vreun cleptoman
Din buna lume interlopă
Să-mi cumpăr dreptul de-a fi popă
Jurist sau politician!

Suntem primate oprimate
De-un pântec veșnic nesătul
Și dacă n-avem păr pe spate
Avem pe creiere destul.

O zbatere fără folos
Ce-ți fură până și speranța:
Vampirii sus, păduchii, jos
Ne speculează toleranța.

Popoare? Oameni? Doar o halcă
De carne pentru lupi vicleni --
Legiuitori ce legi încalcă
Și popi și politicieni!

Promisiunea e o pernă
Speranța-i bună de saltea
Fiindcă puterea e fraternă
Și e egală doar cu ea!

Să nu mai credem în minuni,
Speranța este în zadar,
Cei tari nu-s niciodată buni,
Cei buni nu-s niciodată tari.

În haita strâmb evoluată
Având ca pradă singur țel
Să fim convinși că niciodată
Nu se va face lupul miel!

Un cancer macină lumina --
Ca să suprimi supremul rău
Nu e de-ajuns un fierăstrău --
E NECESARĂ GHILOTINA!

vezi mai multe poezii de: Ion Scriba