Când vom porni suprem asalt - Ion Scriba

Când vom porni suprem asalt
în noi, spre a putea răspunde
lucid, urgiilor profunde
și trăsnetelor din înalt?

Suntem pe post de vaselină,
să curgă Spiritul mai lin,
sau suntem zgură și rugină
și încercăm să punem frână
locomobilului Divin?

Din creier mai erup lapilii
și axul inimii e strâmb
și oasele mai au cochilii
și sângele-i oxid de plumb.

Răutăcioase și viclene,
târându-și cozile-n abis,
fantome transplutoniene
și-aruncă umbrele în vis,

strigoii infraconștiinței
cad ca tăunii, mii și mii,
pe biciuiții cai ai minții
pe bietul câine-al inimii,

și nimenea nu știe-anume
ce-i fiecare dintre noi
și orice suflet de pe lume
ține-n chirie un strigoi,

și a Pământului celulă
cu sacra citoplasmă vie
acum e-o macromoleculă
de cancer și de nebunie.

Din perspectiva de-a fi rai,
ca dragostea în visul fetei,
viața acum e-un mucegai
pe zidul umed al planetei.

Și de milenii și milenii,
cotidian și simultan,
vâslim prin sânge ca oștenii
eternului război troian.

Suntem troienii și aheii
sub cerul tragic și magnific
rostogolind ca scarabeii
Pământul -- bolovan sisific.

În circul tragic de sub cer
e-un dans periculos pe funii
și-un urlet animalier
cutremurând arena lumii.

Împresurată de cohorte
(zodiacală ambuscadă)
planeta n-o să mai suporte,
cetatea noastră stă să cadă.

Înconjurat de mari armate
sub ordine transcendentale
Pământul este o cetate
cu turnuri care se prăvale.

Și ca din arme cu lunetă
rafale de pedepse vin,
apocaliptică vendetă,
ca trăsnetele din senin
pe blestemata mea planetă,
pe blestematul meu destin.

Destinul exterminator
cu ochiul în colimator
cu degetul pe trăgător
și sexul ca un percutor.

Prin inimile țintelor
trec gloanțele secundelor.

Pământ -- satanic tabernacol
acestui blestemat miracol.

Pe sfera noastră cât colacul
se înmulțesc robi și microbi --
e dus pe gânduri zodiacul
și tace. Și ne dă în bobi !

vol. COSMIADA -- 2006

vezi mai multe poezii de: Ion Scriba