Stelele dalbe... „de sorcovit“... - Ion Pachia-Tatomirescu

Cling-cling-cling :
stele dalbe ning
peste câmp cu grâne
ce se ţin de brâne,
peste hat cu dropii
ce legară snopii,
peste clăi de paie,
peste muşuroaie –
case de soboli,
prin grădini de şcoli...!
Cling-cling-cling :
stele dalbe ning
peste pătuiege
proptite-n toiege,
sub căciuli de fân,
trase pân’ la sân...!
Cling-cling-cling :
stele dalbe ning
pe pătule lungi,
de unde râd drugi
cu dinţii de soare
către vrăbioare,
către vrăbioi
puşi pe tărăboi...!
Cling-cling-cling :
stele dalbe ning
în livezi de meri,
pe blănuri de jderi,
pe dealuri, pe râuri
ca albastre brâuri,
pe coline line,
cu Luna vecine,
pe Muntele Roşu,
unde-i Soare-Moşu’,
prin codri de fagi,
între raze dragi ;
ninge-ntre stejari
cu luceferi mari ;
ninge-adânc de munţi
printre brazi cărunţi,
pân’ la noi pe frunţi –
pini veveriţoşi,
glugi de eschimoşi...!
Noi,
pruncuţi de soi,
de luni şi de joi,
azi vă sorcovim,
flori înveselim –
florile dalbe
ni se-nsalbe ;
dalbe, de zăpadă,
la Moş-Timp pe spadă ;
dalbe, ori de-arnici,
dintre ţepi de-arici –
că şi Domnul-Soare
s-a dus să se-nsoare ;
la mireasa Lunii,
se-adună lăstunii,
din gura fântânii...!
Cling-cling-cling :
stele dalbe ning
printre şoimi de aur,
pe-al timpului taur ;
printre oameni harnici :
azi, vestiţi paharnici –
c-au în sărbătoare
comori de ninsoare –
o mândră lucrare
de la Mândrul-Soare
ce de mult nunteşte
în munţi, după creste :
în palat de-aramă,
cu zâna din ramă ;
în palat de-argint,
cu zâna de-alint ;
în palatul cald
din munţi de smarald ;
în palat de aur,
cu Fecioara-Faur ;
în palat de sticlă,
cu zâna de pâclă...
Cling-cling-cling :
stele dalbe ning –
noi, ieduţi de soi,
de luni şi de joi,
sorcovim cu crini
Moşii de lumini,
Moşii de-anotimp,
Moşul-Soare-Timp,
pe Salmoş,
Salmoşul
ce-l cântă cocoşul :
„...cucurigu-rigu,
hai, de-alungă frigul...!“ –
şi pe moaşa-Luna
care coace-aluna ;
şi moşii de tuci
ce pun miez la nuci ;
şi moşii din ruguri
ce torc miere-n struguri –
miere de albine,
miere de lumine...!
Cling-cling-cling :
stele dalbe ning
noi,
pruncuţi de soi,
de luni şi de joi,
sorcovim cu crini
moşii de lumini,
dar şi moşii noi
ce-au dus la zăvoi
albinele-n roi
s-avem faguri moi –
lor facem urare
în cuvinte rare,
în cuvinte sfinte :
ca brazii s-alinte,
ca brazii să-ndemne
pe-ale vremii semne...
Iar voi, moşi cinstiţi,
mulţi ani să trăiţi –
mulţi şi fericiţi...!
Sorcovim cu crini
moşii de lumini,
moşii noi, cinstiţi,
în ţară iubiţi,
în lume vestiţi ;
moşii-nvăţători
din câmpul cu flori ;
moşii-profesori
prin păduri-viori,
sădind raze-n crini
moşii de lumini,
moşii-medici-buni
ce vin din străbuni,
moşii-medici-mari
de vieţi făurari ;
sorcovim cu crini
moşii de lumini,
moşii din uzine
dospind fierul bine,
dospind fierul-soare :
ca-n stele să zboare
porumbei de-azur,
de-anotimp mai pur,
de-anotimp senin
printre flori de in,
la moşi-ţesători
de cămăşi la nori,
la strungarii-moşi
printre cai focoşi –
cai de la maşini
hrăniţi cu lumini,
cai de crom
croiţi de Om,
caii de la Far
hrăniţi doar cu jar –
cibercai cu gânduri
ce sar peste grinduri,
peste falnici lei,
printre aprigi zmei –
caii năzdrăvani
ce rumegă ani,
cai ce trec prin veacuri,
neatinşi de fleacuri...!
Sorcovim cu crini
moşii din lumini :
mulţi ani să trăiţi,
în pace-nfloriţi
ca macii în grâu,
cu lumini la brâu,
cu lumina-n gene,
picurând în pene
litere de aur
ca solzi de balaur,
sub ochi de azur,
la ied trubadur,
sub ochii ca mura
înflorind răsura...!
Fie : rod curat
precum aţi visat ;
glasuri cristaline
de izvoare line ;
peste casă –
avrămeasă ;
în joc –
busuioc ;
în trifoi –
iepuroi...!
Livezile
s-adune amiezile :
prune aurii
în sân la copii ;
curgă dintre sfere
purpura, în mere –
ca la paji
în obraji,
ca-n bujori
aprinşi de zori...!
Perele
umple ungherele !
Nucile
s-adune curcile
şi curcanii
barosanii !
Fie : podgorii
cu must la prigorii ;
în plai, grajduri mari
cu armăsari ;
pe izlazuri, groase
vaci lăptoase...!
Purceii
să-ntreacă leii !
Oile lânoase
fie mătăsoase !
Să umbrească glia
spic cât ciocârlia !
Sub aripi de păduri,
crească semănături !
Ciuperci cât banii
să-ncânte tufanii !
Fie mânătărcile
cât bărcile !
Gleznele
să frângă beznele !
Fierul
să străbată cerul
şi s-aducă ploi
pentru altoi !
Omul
să-mblânzeasc-atomul...!
Fie lanuri
de-mplinite planuri –
lanuri de lumină
în ţara-grădină...!
Cling-cling-cling,
stele dalbe ning
cu flori de castani :
„La mulţi ani...!“
Cling-cling-cling,
stele dalbe ning
flori de meri cinstiţi :
„Mulţi ani fericiţi...!“
Sorcovirăm azi,
noi, pruncuţii-brazi...!

Adăugat de: Donares

vezi mai multe poezii de: Ion Pachia-Tatomirescu