La rană oarbă cu destine-n chingă - Ion Pachia-Tatomirescu

La tâmple,-şi urcă-n zori cetatea jderii
şi piatra înfloreşte vârstei pragul
cu viorele-aprinse lângă steagul
de la fântâna-nrăzărind puzderii...

De-acum, se pârguieşte-n sâni şi fragul
iar florile chemării urcă-n merii
dinspre lumina ninsă-n casa mierii,
dinspre cuvânt ce-mpădureşte magul...

Oglinda intră-n oblicele puste,
pe limbi de rug – omăt să nu le stingă,
că-s cerbii în vlăsii, flăcări auguste...

Spre rădăcini, fotonii iar să ningă
ziduri de lănci, la templul cu lăcuste,
la rană oarbă cu destine-n chingă...!

Adăugat de: Donares

vezi mai multe poezii de: Ion Pachia-Tatomirescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Sonetul «La rană oarbă cu destine-n chingă» – pe tema : „Credință în Zalmoxianism / Creştinism Cosmic“ – a fost publicat de Ion Pachia-Tatomirescu, mai întȃi, în ciclul «Din sonetele lui Făt-Frumos», de „închidere cenzurată“ a volumului «Lilium Breve», Bucureşti, Editura Eminescu, 1981, p. 87, apoi în ciclul «Nouă sonete din „Cartea de Aur“ a lui Făt-Frumos…» (aflat sub un „bifurcat-grăitor“ motto extras din „Inscripţii zalmoxiano-pythagoreice de pe lamèle de aur de la Petelia-Thurium“ : «Sunt Fiul Pământului şi al Cerului Înstelat, dar sunt de seminţie cerească, s-o ştiţi şi voi...!» / «Eu vin să-ţi cer mâna ca unul pur dintre cei puri, o, Crăiasă-a-Lumii...! Căci şi eu mă mândresc cu apartenenţa la prea-fericita voastră seminţie...»), din volumul «Ultimele poeme hadronice», Timişoara, Editura Aethicus (ISBN 973-85261-1-6), 2002, p. 34, şi din volumul «Sonetele luncii de cobalt», Timişoara, Waldpress (ISBN 978-606-614-280-9), 2021, p. 10.
Donares
vineri, 20 ianuarie 2023