Ce, la Fântâna lui Salumoş, jură... - Ion Pachia-Tatomirescu

Se neftineşte verbul în fotonii
din armonia sferelor, ochi-mură,
când nestematele,-n celesta gură,

iar se rostesc pentru semănătură
la îmbrădaţii cerbi, ori în peonii
papirusului beznei...! Ning eonii

la Fântânéle,-n cub, nunta-mi-pictură
a solului care-şi aprinse ghionii
din Cogaion în Delos, ori Crotonii,
în peşteră – virgină picătură ;

şi, pe Lacteea Cale de velură,
în trei pătrate, roş-albind muflonii,
sublim vorbim în aur neuronii
ce, la fântâna lui Salumoş, jură...!

Adăugat de: Donares

vezi mai multe poezii de: Ion Pachia-Tatomirescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Sonetul «Ce, la Fântâna lui Salumoş, jură...» – pe tema : „Credință în Zalmoxianism / Creştinism Cosmic“ – a fost publicat de Ion Pachia-Tatomirescu, mai întȃi, în ciclul «Nouă sonete din „Cartea de Aur“ a lui Făt-Frumos…» (aflat sub un „bifurcat-grăitor“ motto extras din „Inscripţii zalmoxiano-pythagoreice de pe lamèle de aur de la Petelia-Thurium“ : «Sunt Fiul Pământului şi al Cerului Înstelat, dar sunt de seminţie cerească, s-o ştiţi şi voi...!» / «Eu vin să-ţi cer mâna ca unul pur dintre cei puri, o, Crăiasă-a-Lumii...! Căci şi eu mă mândresc cu apartenenţa la prea-fericita voastră seminţie...»), din volumul «Ultimele poeme hadronice», Timişoara, Editura Aethicus (ISBN 973-85261-1-6), 2002, p. 37, şi din volumul «Sonetele luncii de cobalt», Timişoara, Waldpress (ISBN 978-606-614-280-9), 2021, p. 13.
Donares
luni, 23 ianuarie 2023