Strofe pentru zăpadă - Ion Minulescu

Mireasă-a brazilor geometrici și-a brazdelor însămânțate
- solemnitate albă, rece, fatală, mută și divină - tu vii cu
grații de Madonă sau de Fecioară bizantină și pleci cu gesturi
de bacantă, stigmatizată de păcate.

Nu te droește-aproape nimeni, dești te-așteaptă toți să vii...
Și frumusețea ta bizară n-o cântă nimeni, decât, poate,
îndrăgostiții de imagini abstracte și imaculate - cuminții
tăietori de lemne și nebunatecii copii.

Și totuși, când cobori - suspectă, insinuantă și egală -
pe câmp, pe arbori, și pe ape, pe străzi, pe case și pe noi, tu
schimbi în plăsmuiri lunare întreaga pastă de noroi, iar pe
Maria din Magdala o-mbraci în peplum de vestală.

Și-n timp ce toți, deopotrivă, pigmei și umiliți simțim
puterea-ți magică ce-ngheață, distruge, arde și creează, doar
ciorile sacerdotale te mai insultă și-ți pătează - cu ieroglifele
lor negre și stranii - albul unanim.

Adăugat de: Buzan-Cioltea Șerban

vezi mai multe poezii de: Ion Minulescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.