Strofe pentru foc - Ion Minulescu

Când Prometeu te-a smuls din mâna atotputernicului Zeu,
îmbogățind cu-o jertfă nouă altaru-arhaicelor mituri, el n-a știut
că - drept răsplată - în urma lui, alt Prometeu îi va reduce
sacrificiul la o... cutie de chibrituri...

Deși-ai rămas același veșnic, nu ești același niciodată și nici
nu porți același nume când construiești sau când distrugi, sau
când - trăindu-ți moștenirea fatală și ne-nduplecată - presari
în urma ta blesteme sau faci să ți se-nalțe rugi...

Nu ești același niciodată...
Nici când despici copacii-n două, nici când pătrunzi din
casă-n casă, amenințându-ne avutul, și nici când - strânși în
jurul vetrei - ne dai ades prilejul și nouă să stăm de vorbă cu
bunicii, cu morții scumpi și cu trecutul...

Și totuși tu ești deopotrivă și cobea noastră, și norocul.
Și-oricare-ar fi voința Celui-de-Sus, te binecuvântăm, deși din
darurile vechii mitologii tu singur - Focul - nu ne-ai fost
dat de bunăvoie și-a trebuit să te furăm...

Adăugat de: Buzan-Cioltea Șerban

vezi mai multe poezii de: Ion Minulescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.