Negru pe alb - Ion Minulescu

Fecioara neagră și buzată,
Ce-ți intră-n casă nechemată,
O știți cu toții...
E fecioara
Care-ți iubește numai gura
Și-ți fură numai respirarea
Cu care-ți prelungești caricatura,
Pe care bunul Dumnezeu
Ți-a desenat-o după chipul său.

Fecioara neagră și buzată,
Ce-ți intră-n casă nechemată,
Azi-noapte mi-a bătut și mie
Cu degetele-i reci în geam...
Și m-a rugat s-o găzduiesc
În patul meu o clipă doar,
Ca s-o cunosc și s-o cinstesc
Așa cum i-a fost dat să fie
Cinstită de pe vremea lui... Adam!
Iar mâine-n zori când va pleca
În gura ei cu respirarea mea
Aș vrea să-mi lase amintire
Portretul ei lipit de poartă,
Un miros greu de băligar
Și... „Veșnica mea pomenire”
Pe fundul câtorva pahare
De țuică fiartă
Golite după-nmormântare...

Fecioara neagră și buzată,
Ce-ți intră-n casă nechemată,
A fost azi-noapte dată-afară
De-o doctoriță albă - tot fecioară -
Ce mă-ndopa pe gât cu-o doctorie
Cu care chiar și morții pot să-nvie,
Și sta de veghe lângă mine
De teamă că-mpăcat cu cele sfinte,
Să nu-i fac doctoria de rușine,
Și s-o pornesc cu tălpile-nainte.

Dar lucrurile-acestea le-am aflat
Abia târziu de tot, când m-am trezit,
Nu sus în cer, cum mă credeam,
Când mi-a bătut fecioara neagră-n geam,
Ci tot la mine-acasă, jos, în pat!...
Și dacă azi sunt viu și n-am murit,
Probabil că fecioara neagră n-a venit,
Și visul meu n-a fost adevărat.

Adăugat de: Buzan-Cioltea Șerban

vezi mai multe poezii de: Ion Minulescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.