În templul liniștii - Ion Minulescu

În sfeșnicele vechi de-aramă
Descresc trei lumânări de ceară -
Descresc ca nopțile spre vară,
Și-n sfeșnicele vechi de-aramă
Trei flăcări parcă se destramă
În fire lungi de foc ce cresc
Din lumânări până-n tavan
Și scriu verseturi din Coran
De-a lungul templului turcesc...

Trei credincioși desculți se-nclină
Proptinu-și frunțile-n covor -
Și parcă-s trei bolnavi ce mor...
Trei credincioși desculți se-nclină,
Și-n simfonia de lumină
Ce-și plimbă petele de geamuri -
Când verzi, când purpure, când blonde -
Par trei corăbii vagabonde
Ce-adorm în legănări de valuri...

Și-n templul liniștii ce pare
Un sarcofag păgân, enorm,
Toți Muezinii parcă dorm...
Și-n templul liniștiii, în care
Greoiul fum de lumânare
Miroase-a cranii dezgropate -
Din sfeșnicele vechi de-ararmă
Trei flăcări pâlpâind te cheamă
S-adormi sub ele-ntins pe spate!...

Adăugat de: Buzan-Cioltea Șerban

vezi mai multe poezii de: Ion Minulescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.