Frumoasa mea necunoscută, cu ochi satanici de Irod - Ion Minulescu

Frumoasa mea necunoscută, cu ochi satanici de Irod,
Cu părul despletit în două, taman ca Cleo de Merode,
Când te-am zărit întâia oară, gătită-n roșu-aprins, pe pod,
Ca-ntr-o estampă colorată, domnița unui Voievod,
Simțit-am inima-nghețată și-n gât, înfipt adânc, un npd.
Ah! Unde ești, ispititoareo, n-ai milă tu de-un biet rapsod
Ursit, pe lira lui de aur, să-și cânte propriul său prohod.
Cerșindu-mi zilnic pâinea neagră, pe străzile pline de glod,
De-aș ști că ești romanțioasă te-aș cuceri-n același mod
Cum cucerit-a Dahomeyul teribilul general Dodds
Și-apoi cântându-ți frumusețea după același calapod
Cum ți-ar mai fi cântat-o-n versuri, poate și-un alt sărman nerod,
Fără să mă mai tem ca prostul, de ce scrie-n penalul Cod,
De procurorul Hamangiul sau de cumplitul eșafod,
Te-aș duce he, he, he!... departe, tocmai la Nijni-Novgorod,
Unde te-aș proclama Regină... iar eu, umilul tău aprod...
Și-n schimb, eu te-aș ruga o noapte să-mi vii gătită în capod
Ca să petrecem împreună, - cum vine vorba - mai comod!...

Adăugat de: Buzan-Cioltea Șerban

vezi mai multe poezii de: Ion Minulescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.