1 ianuarie 1943 - Ion Minulescu

Doamnă,
Versurile mele,
Nu sunt șiruri de mărgele
Și nici pietre nestemate
Șflefuite și-ncrustate
În cercei și în inele
Ca să vă mândriți cu ele!...
Nu sunt decât - vă spun drept -
Niște rânduri paralele
De cuvinte-mperecheate
Care merită să fie -
Dacă nu chiar ce m-aștept -
Cel puțin... o jucărie
Pentru autorul lor
Și femeia pentru care
El le-a scris fără să știe
Ce-l așteaptă-n viitor -
Un surâs?...
O sărutare?...
Sau superba nepăsare
A unei femei rebele
Pentru versurile mele?

Adăugat de: Buzan-Cioltea Șerban

vezi mai multe poezii de: Ion Minulescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.