De ziua Naţională - Ion Brad

Singur, în casa părinţilor...
Jur-împrejur, numai icoane şi umbre...
În fruntea lor – Brad Teodor, bunicul,
Soldatul chezaro-crăiesc abia întors,
Pe jos, fără cal, din războaie zadarnice
Prin Bosnia-Herţegovina, la Piave în Italia,
Coborând prin Galiţia spre Ardealul nostru bătrân
Care-l chema înapoi, să-şi dea mâna cu fraţii...
Şi iată-l acum fără raniţă-n spate.
Transpirat, gâfâind, cu mâini bătucite
De cufărul mare şi plin
Doar de pâine uscată... Nu stă pe gânduri.
Îşi spală obrazul şi ochii
Cu apa ce i-o scot, grăbit, din fântână.
Apă sălcie, amară, singura pe care
Ne-o mai dă, fără plată, Pământul.
Jur-împrejur, curtea largă, pustie
Gata să-ngheţe...
– Unde? De ce te grăbeşti? îl întreb
Mirat de mişcările lui.
Dar nu-mi răspunde... Se şterge pe ochi
De negura vremilor... Îl aud doar
Cum îşi spune, murmurând, rugăciunile.
Nu disting decât ultima şoaptă:
„Dă, Doamne, să mor sănătos...“
– Unde? De ce te grăbeşti, Tată-Licule?
Încerc din nou să-l întreb.
Şi din nou nu-mi răspunde...
Frânge o coajă uscată de pâine
Şi mi-o întinde în chip de prescură.
Încerc... N-o pot înghiţi...
Doamne, ce se întâmplă cu noi,


Că limba se face de iască
Şi nu ne mai ascultă cuvintele?!
Trec – gloanţe oarbe – între morţi şi cei vii,
Între străbuni şi copii...
Mă uit... Nu-l mai văd...
Poate-a ajuns pe Platoul Romanilor
Ca-n Ziua aceea dintâi.
Mă uit... Mă tot uit... Să nu rămână locul lui gol...
Doar un steag, o năframă, un brâu tricolor
Mai flutură-n zare nădejdile mele...

Pănade, 1 decembrie, 2006

Adăugat de: Rodica Elena Lupu

vezi mai multe poezii de: Ion Brad



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.