Blajul nostru - Ion Brad

(In memoriam Radu Brateş)

Blajul nostru cel de toate zilele
Dă-ni-l, Doamne, înapoi aşa cum a fost
În Catedrală şi-n toate filele
Bibliotecilor... Adu-ţi aminte de vechiul lui rost
De-a lua copiii de mână, să-i ducă departe
Prin tot Ardealul, până-ajungeau dascăli cărunţi,
Netemători de-ntuneric, de suplicii, de moarte,
Din şcoli făcându-şi cetăţi, ca Iancu din munţi.
Când ochii s-apleacă spre numele tău, o mie de sori
Răsar şi ne-nvăluie sufletul, stârnesc clopotele o mie
Pentru cei răstigniţi, înviaţi, nebiruiţii biruitori
Mutaţi în areopagul de bronzuri de pe Câmpie.
Tot mai adânci, temeliile. Tot mai înalt uriaşul tău policandru.
Blajul nostru cel de toate zilele, până la ceruri te-nalţi
Cu mormântul lui Inocenţiu, cu mormântul lui Alexandru,
Cu cei fără cruci din groapa comună, decât toţi mai înalţi.
Un neam întreg s-a trezit din somn tot prin tine.
Romă crescută din lut, din cărţi, din idei,
Din toate comorile noastre latine,
Pe care tu şi azi le vesteşti şi le vrei.
Cu ele ne-aprinzi şi patima şi dorul
De-a fi încă o dată copii şi dascăli cărunţi,
Să vedem în lumină deplină suveran doar poporul
Prin care vecia întreagă s-o-nfrunţi.
Dă-ne, Doamne, iarăşi şi iară, un Blaj cât o ţară.

Adăugat de: Rodica Elena Lupu

vezi mai multe poezii de: Ion Brad



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.