Pentru Monica(când va fi mare) - Ion Barbu

Să nu prelingă, să nu pice
Viu-Spiritul primit în ea
La azimi albe să-l ridice,
Sfiit pruncia ei trecea.

Sori zilnici grei ardeau sub dungă,
Ușori sunau în răsărit.
Și nori ce nu știau s-ajungă
Și munții câți i-a întâlnit —

Suiau ca iezerii să cate
La anii falnici douăzeci.
Vedeau din ceasul ce nu bate
Din timp tăiat cu săbii reci.
——————————————————
*din revista „Sburătorul”, anul IV, nr. 9, martie 1927;
@versurisubfloridetei

Adăugat de: versuri sub flori de tei

vezi mai multe poezii de: Ion Barbu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.