În chip de baladă - Ioan Flora

Ridicarăm trunchiuri aducerilor-aminte,
cenuşiul în îndrăzneala lui îndepărtându-l.
Se înălţase marea şi rămase neclintită
şi se limpezi glasul privighetorii.

Şi răsăriră din seva plantelor tablouri tremurânde
şi alergară fetele în urma lor
şi-nmuguriră-n ele câmpul şi odihna.

Începură să bată singurătăţile dinspre miezul nopţii
în noi
şi el se răsuci ca o clapsidră.
El îşi despică ramurile uscate şi iscă lumină
şi vânturile se aplecară ca un scut
peste oraş
şi a fost noaptea fior al desfătărilor,
aşa cum se cuvine.

Adăugat de: Lucia

vezi mai multe poezii de: Ioan Flora



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.