Mă întorceam din moartea trecută
pe jos,
n-am mai găsit casa, o dărâmaseră
de teama încorporării prea devreme.
Întreb
nimeni nu-şi amintea de numele meu,
toţi mă priveau ştergându-se la ochi,
le dădea câte o lacrimă
de bucurie ori de întristare
şi plecau nehotărâţi
înspre moarte.
vezi mai multe poezii de: flavius
Distribuie pe: