Ce puțin folositoare sunt - Hilde Domin

Ce puțin folositoare sunt,
Ridic degetul și nu las
nici cea mai mică linie
in aer.

Timpul îmi șterge fața,
a început deja.
În spatele pașilor mei, în praf
ploaia spală strada
ca o gospodină.

Am fost aici.
Trec fără
a lăsa urme.
Ulmii de pe drum
îmi fac semn deîndată ce vin,
salut verde-albastru-auriu,
și mă uită
abia ce am trecut.

Trec dincolo -
dar las poate doar
tonul mic al vocii mele,
surâsul și lacrimile mele
și seara salutul copacilor
pe o bucățică de hârtie.

Și în treacăt
total neintenționat,
aprind una sau altă
Lanternă
în inima marginii de drum.

Traducere: Christian W. Schenk

Adăugat de: Christian1951

vezi mai multe poezii de: Hilde Domin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.