Păstorule o turn Eiffel în zori behăie turma de poduri destul
Tu te-ai săturat să trăieşti în antichitatea romană şi greacă
Vechi până şi automobilele-aici pot să treacă A rămas doar religia nouă şi simplă aşa Ca hangarele din Port-Aviation singură ea
În Europa doar tu nu ai Creştinismule antichitate Dintre europeni dumneata Papa Pius al X-lea eşti primul în modernitate
Iar tu te reţii de ruşine pândit de fereşti Să intri-n biserică în dimineaţa aceasta şi să te spovedeşti Citeşti cataloage prospecte afişe ce urlă în gura mare Iată poezia acestei dimineţi pentru proză există ziare Există livrări de 25 de centime gemând de poliţiste-aventuri Portrete de mari oameni sub titluri diverse lecturi
Azi dimineaţă-am văzut o simpatică stradă dar numele i l-am uitat Ca trâmbiţă soarelui nouă era şi gătită curat Muncitorii directorii şi frumoasele steno-dactilografe De luni dimineaţa şi până sâmbătă seara de patru ori zilnic o străbat Aici de trei ore dimineaţa sirena se vaietă Latră un clopot coleric aici spre amiază Inscripţiile de pe ziduri şi firme Avizele plăcile ca papagalii tot ţipă să se afirme Îmi place mult graţia străzii acesteia industriale Dintre rue Aumont-Thieville şi avenue de Ternes la Paris
Iată tânăra stradă ţi tu eşti doar un copilandru Pe care-l îmbracă maică-ta-n alb şi albastru Eşti foarte pios şi ca lui Rene Dalize prietenul tău cel mai vechi lui şi ţie Mai drag decât fastul Bisericii nu poate nimic să vă fie E ora nouă se-aprind felinarele din dormitor voi ieşiţi pe ascuns Vă rugaţi toată noaptea-n capela colegiului Pe când profunzime-adorabilă şi veşnică de ametist Se-nvârte de-a pururea gloria strălucitoare-a lui Crist E splendidul crin pe care noi toţi îl sădim în pământ E torţa cu părul de purpură ce nu se stinge în vânt E fiul cel palid şi rumen al mamei prea îndurerate E pomul stufos totdeauna de rugile toate E stâlpul cel dublu de cinste şi eternitate E steaua cu şase ramuri spre glie E Dumnezeul ce vinerea moare şi duminica-nvie E Cristul ce urcă la cer decât aviatorii mai bine În lume recordu-nălţimii-l deţine
Pupilă - al ochiului Crist A douăzecea pupilă a veacurilor el se descurcă Şi-n văzduh ca Isus acest veac preschimbat într-o pasăre urcă Demonii capu-şi ridică din hăuri de-aceea Ei spun că-l imită pe Simon Magul din Iudeea Şi ţipă că dacă el ştie să fure să-i spună că-i fur Îngerii zboară frumosului zburător împrejur Icar Enoh Ilie Apolloniu din Tiana În jurul primului aeroplan îşi amplifică goana Şi uneori depărtându-se-i lasă să treacă pe cei ce duc Sfânta Cuminecătură Aceşti preoţi ce urcă etern înălţând azima pură Avionul coboară-n sfârşit făr' a-nchide aripile suple Cerul atunci de milioane de rândunele se umple Corbi şoimi bufniţe vin scuturându-şi aripile-acu Vin din Africa 'ibişi flamingi marabu Pasărea Roc de poeţi şi povestitori celebrată În gheare cu craniul lui Adam primul cap se arată Acvila se năpusteşte din zări scoţând ţipete şi De prin Americi vine micuţa colibri Din China iată pihii cu trupul lung şi suplu Ce au doar o aripă şi care zboară-n cuplu Columba-apoi cast spirit urmând-o multă vreme Pasărea-liră mândrul păun cu ochi pe pene Şi fenix rugu-acesta din sine renăscând Cenuşa şi-o aşterne o clipă pe pământ Sirenele plecând din periculoase chei Sosesc cu minunatul lor cântec toate trei Şi acvile şi fenicşi şi pihii de prin China Fraternizează iată în zboruri cu maşina
Singur tu umbli acum în Paris prin mulţime Cu mugete turme de autobuze trec foarte aproape de tine Te strânge neliniştea dragostei de beregată De parcă n-ar mai trebui să fii tu iubit niciodată Dacă-n vechime-ai trăit într-o mănăstire tu te-ai îngropa rupt de lume Vă este ruşine când vă surprindeţi spunând o rugăciune De tine-ţi baţi joc şi ca focul Infernului râsu-ţi sclipeşte pe faţă Scânteile lui auresc în esenţă întreaga ta viaţă E un tablou ce-atârnă într-un obscur muzeu Şi uneori de-aproape să-l vezi nu-ţi este greu
Azi umbli-n Paris şi femeile-s însângerate din plin Era de nu mi-aş aduce aminte era frumuseţea-n declin Încinsă-n văpăi m-a privit Notre-Dame la Chartres Sângele de Sacre-Coeur m-a inundat în Montmartre Prea fericitele vorbe m-au îmbolnăvit să le-ascult Un rău ruşinos e iubirea de care sufăr de mult Şi obsedanta imagine şi în nelinişte şi-n insomnie în viaţă te ţine Imaginea asta ce trece-i mereu lângă tine
Pe ţărmul Mediteranei tu umbli acum Pe sub lămâi tot anul în floare şi dulce parfum Cu prietenii-n barcă te plimbi tu aci Din Menton este unul din Nisa un altul şi doi din Turbie Cu groază privim adâncimi caracatiţele lor Şi peştii înoată printre alge imagini de Mântuitor
Eşti la un han în grădină pe-aproape de Praga Te simţi fericit şi o roză-i pe masă ea draga Şi-n loc ca povestea-ţi în proză s-o scrii urmăreşti după plac În inima rozei cum doarme un verde gândac
Cu spaimă te vezi desenat în Saint-Veit în agate Când aici te-ai văzut te-a cuprins o tristeţe de moarte Tu semeni cu Lazăr înnebunit de lumina vivace Orologiul din cartierul evreilor merge cu inverse ace Alene şi tu de-a-ndărătelea-n viaţă o iei Urcând către Hradchin şi seara-ascultând de-obicei Cântece cehe-n taverne în care te pierzi
Iată-te-apoi la Marsilia iar printre pepenii verzi
La Koblenz în hotelul numit La Gigant tu te vezi
Iată-te la Roma sub un moşmon japonez
Iată-te la Amsterdam cu-o fetişcană urâtă pe care frumoasă-o crezi tu Şi căreia mâna un student din Leyda-i ceru Sunt camere de-nhiriat Cubicula locanda pe latineşte niţel Ştiu asta căci trei zile acolo am stat şi la Gouda la fel
Eşti la Paris în anchetă şi-acest Judecător ca pe un criminal te şi pune sub stare de-arest
Ai făcut dureroase şi vesele călătorii Până ce de minciună şi vârstă să ştii Ai suferit de iubire la douăzeci şi la treizeci de ani Ca un nebun am trăit irosindu-mi tot timpul în van La mâinile tale nici nu mai cutez să mă uit şi să plâng îmi tot vine Pentru cea adorată atât pentru tot ce te-a-nspăimântat pentru tine
Cu ochi plini de lacrimi priveşti emigranţii aceştia săraci Cred în Dumnezeu şi se roagă femeile-alăptează sugaci Sala gării Saint-Lazare cu duhoare-o umplu-n sfârşit În steaua lor cred precum magii de la Răsărit Speră ca în Argentina mulţi bani să câştige Şi să se întoarcă în patrie după ce-or face avere O familie cară o plapumă roşie-ntocmai cum inima voi vi-o căraţi Plapuma asta şi visele noastre sunt tot ireale Unii rămân pe aicea să se aciuiască Pe rue des Rosiers sau rue des Ecouffes în vreo chichineaţă I-am văzut seara adesea ieşind să ia puţin aer pe stradă Se deplasează arareori ca nişte piese de şah Sunt mai cu seamă evrei femeile lor poartă peruci Zac cadaverice-n fund de dughene ca nişte năluci Într-un bar desfrânat în picioare tu lângă tejghea Bei printre nenorociţii aceştia de două parale-o cafea
Te afli noaptea într-un faimos restaurant
Nu-s rele aceste femei pentru ele e totul presant Toate şi cea mai urâtă-l rănesc pe amant
Ea e din Jersey fiică de-agent de poliţie iată
Mâna pe care eu nu i-am văzut-o e aspră crăpată
Până la lacrimi mi-e milă de cicatricea de pe pântecul ei
Îmi umilesc iată gura pe fata sărmană cu râsul ei groaznic
Eşti singur dimineaţa va veni Lăptarii fac să-şi sune bidoanele pe străzi Se-ndepărtează noaptea ca splendida Metivă E Lea cea atentă Ferdina cea parşivă Ăsta alcool fierbinte ca pe-a ta viaţă-l bei Viaţa-ţi ce-o bei ca pe un rachiu din obicei
Mergi înspre Auteuil acasă pe jos să ajungi ţi-e strădania Să dormi printre idolii tăi din Guineea şi-Oceania Sunt Crişti de-un alt fel şi de-o altă credinţă Sunt Crişti ordinari de obscure speranţe-n fiinţă
1934 -S-a născut regizorul de film documentar, Erich Nussbaum.
2001 -A murit pictorul şi graficianul Vasile Eugen Crăciun. A studiat cu maeştrii Alexandru Ciucurencu, Octav Angheluţă şi Corneliu Baba (n.28.02.1922).
Distribuie: