Ți-am spus eu să-mi schimbi moneda
Cea de aur și bătută
A străvechii mele inimi
În monede mărunțele,
Că îmi zornăie toracea
Ca o pungă târgoveață,
Meșter-vrăjitorule?!
Ți-am spus eu ca ochii dragei
Mari ca florile tăcerii
Fără număr să-i împrăștii
Pe al lumii chip fugarnic,
Să-i faci negri din albaștri,
Încât nu-i mai pot cunoaște,
Meșter-vrăjitorule?!
Ți-am spus eu în loc de frunze
Pe-ai mei umeri goi ca roua
Să cobori de sus franzele
Aurii ca epoleții,
Când îmi e destulă-o pâine
Și destulă frunza toamnei,
Meșter-vrăjitorule?!
Ți-am spus vorbei line-a mumei
Chip de iepure a-i dare,
Ca s-avem și carne dulce
Lângă roșul vin pe masă,
Iar din moartea mea cea mare
Să faci mii de morți mărunte,
Meșter-vrăjitorule?!
Distribuie: