Nina - Grigore Alexandrescu

NINA


Dupa atâta cochetarie
Si necredinta si viclenie,
În sfârsit, Nino, simt ca traiesc.
Inima-mi astazi e izbavita
D-acea robie nesuferita;
Mai mult asupra-mi nu m-amagesc.

S-a stins în mine flacara toata:
Sub o mânie neadevarata
Mai mult amorul nu e ascuns.
Daca în lipsa-ti esti pomenita,
Sau înainte-mi de esti slavita,
De tulburare nu sunt patruns.

Eu dorm în pace fara de tine;
Când deschid ochii, când ziua vine,
Nu esti dorinta-mi cea mai dintâi.
Nu-mi mai însufli nici o gândire;
Fara placere, fara mâhnire
Te las, te-ntâmpin, ma duc când vii.

Nici ale mele lacrimi trecute,
Nici suvenire dulci si placute
Nu pot a face sa te doresc.
Cât mi-esti de scumpa poti vedea bine:
Fara de pizma, acum de tine
Chiar cu rivalu-mi pot sa vorbesc.
Fii cât de mândra, fii nempacata,

A ta mândrie e nensemnata
Ca si blândetea ce ai avea.
Nu-mi zic nimica vorbele tale,
Si nici ochii-ti nu mai au cale
Ca sa patrunza-n inima mea.
La al tau zâmbet, l-a ta mânie
A mea mâhnire sau bucurie
Nu pot nici creste, nici a slabi.
Crânguri stufoase, pesteri tacute,
Fara de tine îmi sunt placute
Si iar cu tine pot a nu-mi fi.
Tu-mi pari frumoasa ca s-altadata,

Dar mai mult nu esti Nina ce-odata
Desavârsita eu o vedeam.
Dreapta gândire, ce târziu vine,
Azi ma învata si vaz în tine
Greseli ce gratii atunci numeam.
Când zdrobii lantul robiei mele,

Doamne! ce lupta, ce chinuri grele!
În mâna mortii credeam a fi.
Dar în nevoie, când omul are
Curaj statornic, pentru scapare
Ce rau nu poate a suferi?
Asa din cursa primejdioasa

O pasarica simpla, fricoasa,
Prilej sa scape când a gasit,
Pierzându-si pene, ia masuri bune
Si-nvatatura de-ntelepciune
Sa se fereasca de ce-a patit.
Tu crezi ca poate tot te slaveste

Acela care înca vorbeste
De niste chinuri ce a cercat;
Dar însa astfel scapând din mare
Corabierul fara-ncetare
Spune-n ce valuri el s-a aflat.
Acel razboinic ce biruieste

Dupa izbânda ne povesteste
Prin ce primejdii el a trecut;
Si robul slobod, dupa robie,
La toti arata cu bucurie
Lantul în care ani a zacut.
Îti arat starea-mi fara sfiala;

Vorbele mele n-au îndoiala,
Ca sunt zadarnici sa nu gândesti;
Si orice-ai zice, fara-osebire,
Deloc nu-mi pasa, n-am multumire
Si stiu de mine ce fel vorbesti.
Nici frumusetea-ti prea laudata,

Nici viclenia-ti n-or gasi-ndata
Amorez astfel cum ma falesc.
Te pierd, dar soarta-mi rea nu îmi pare,
Caci eu o alta înselatoare
Mai cu lesnire pot sa gasesc.

Adaugata de catre-Radu DanAlexandru

Adăugat de: 0741348048

vezi mai multe poezii de: Grigore Alexandrescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.