- Acasă
- Aleksandr Blok
- Grădina cu privighetori
GRĂDINA CU PRIVIGHETORI
Pe la ceasul refluxului, vara,
Eu sparg pietre pe fundul mâlos,
Şi asinul le poartă povara
Pe-al lui greabăn trudit şi mâţos.
Duceam pietre spre calea ferată,
În grămezi le aşezam şi apoi
Către ţărm ne-nturnam şi de-ndată
Şi asinul meu rage vioi.
Fericit că de-acum nu-l apasă
Pe grumaz un samar nemilos,
Şi că-n preajmă va fi să ne iasă
O grădină cu duh răcoros.
Pe zaplaz trandafirii-n văpaie
Risipesc şi parfum şi culori
Şi se-aud murmurate pâraie
Şi vrăjitele privighetori.
Pe la poarta grădinii când trece
Rage iar bietul meu urecheat
Şi pe-alei cineva ne petrece
Fredonând, chicotind pe-nfundat.
Eu atunci îl zoresc pe cărare
Dar privesc cu ochi tulburi şi beţi
Cum pe ţărmul stâncos ard de soare
Se coboară albastrele ceţi.
2
... Şi se mistuie ziua fierbinte
Şi se arată întunericul greu
Şi se miră asinul cuminte
‘’ oare ce e, stăpâne al meu?’’
De năduf mi-este mintea ca-n ceaţă?
Sau un vis plin de neguri mă ia?
Că visez, tot mai mult, altă viaţă...
Poate a mea, poate nu chiar a mea.
Şi, ce-aştept, clătinat ca de vânturi,
În bordeiul cu strâmţi căpriori,
Îngânând neştiutele cânturi
Din grădina cu priveghetori?
O, al vieţii blestem ocoleşte
Locu-acela de mari reverii
Unde-o rochie albă foşneşte
Licărind printre pâcle-albastrii.
Seri de seri, tot mai mult întârzie,
Lângă-naltele porţi, paşii mei
Şi mă îndeamnă mai mult şi mă îmbie
Şi rotirea şi cântecul ei.
Şi mă cheamă mereu melodia
Ce-o ascult de evlavie mut
Şi surprind că-ndrăgesc nostalgia
Şi un gard ce nu-i încă trecut
3
Obosit aţipeşte asinul.
Ranga zace zvârlită sub stânci.
Şi stăpânul îşi uită căminul
Pe cărările nopţii adânci.
Drum bătut şi alte dăţi, prin pietroaie...
Dar acum, şerpuind, tăinuit,
Spre grădina cu limpezi pâraie
Şi cu zidul de ramuri umbrit.
Cât de grea e povara iubirii !
Ore trec, şi-al lor şir este lung.
Rouraţi şi ţepoşi trandafirii
Îndoielnicul gând mi-l străpung.
Că va fi? Osândire? Răsplata?
Şi voi fi înăuntru lăsat,
Dacă astăzi din drum m-oi abate
Şi în poarta grădinii-am să-ţi bat?
Ce bizar un trecut se înmormântă.
Nu mă întorc la ce-am fost şi-am robit !
Fiindcă inima mea îmi cuvântă
Că-n grădină sunt oaspe dorit!
4
N-a minţit. Adevăru-mi grăise.
Se-mplini întru totul al meu vis.
N-am bătut, ci chiar ea îmi deschise.
Poarta grea, numai ea mi-a deschis.
Printre crini, pe alei răcoroase
Clipociră izvoarele lin,
Triluiră în noapte duioase
Cântăreţele în ram de arin.
Şi brăţări zornăiau lepădate,
Şi mai vii ca în searbădu-mi vis,
Desluşeam şi poieni fermecate
Şi grădini de supreme paradis.
Mă-îmbata şi-o licoare de aur,
Mă topea şi-un foc viu, auriu,
Că-mi uitam de stâncosul cocalur
Şi de bietul meu asin din pustiu!
5
Între ziduri de flori revărsate
Din trecutul amar am fost smult.
Dar ce pasăre-n trilul ei poate
Să acopere al mării tumult?
Şi nelinişti pătrunse-n cântare
Mi-au adus vuietarea deplin
Dinspre ţărm, şi văzui drumul mare,
Şi pe drum ostenitul asin.
Din căldura culcuşului dulce,
Cuprinzându-mă-n braţele ei,
Ea vrând capul pe pieptu-mi să-şi culce,
Mă întrebă: ‘’ Iubitule, ce-i? ‘’
Ce zorit îmi trăiesc fericirea !
Iară sufletul meu tulburat
N-ar voi, dar aude vuirea
De talaz ca un semn depărtat.
6
M-am trezit de cu zori dimineaţa
Nu mai ştiu, în ce zi m-am trezit,
Şi ea doarme c-un zâmbet pe faţă
Ca şi cum m-ar visa fericit.
Îi privesc voluptoasele ploape.
E frumoasă că pruncii când dorm.
Dar tresar. Aud fluxul pe-aproape
Şi răsufletul lui uniform.
Şi-am deschis şi fereastra-nspre mare
Şi-mi păru, din albastrele ceţi,
Că aud dinspre larg o chemare,
Ca un răget prelung, de tristeţi.
Iar ecoul de cruntă durere
Se se înfipse în mine tăcut.
Ea doarme şi visa mângâiere.
Ea dormea... Şi-am plecat neştiut.
Am sărit peste garduri, în goană
Tulburând neclintitele foi.
Trandafirii cu ghimpii-n hârjoană
Ar fi vrut să mă tragă-napoi.
7
Drumul, scurt altădată, îmi pare
Nesfârşit de amar şi de greu.
Dar coliba pe unde mi-e oare?
Şi pe unde-i tovarăşul meu?
Ori, cumva, rătăcit-am prin ceaţă?
Ori de mine-o fi râs cineva?
Că nimic nu se vede în faţă.
Din ce-a fost decât stânca. Doar ea!
Numai tufa de vânturi zburlită
Lângă ţărmul pietros şi schilav.
Şi mă-mpiedic de-o rangă zvârlită,
Ruginită-n nisipul jilav.
Şi-apucând-o puternic, în mână
(ori visam? Poate încă visam?)
Am izbit-o în stânca bătrână
Cum pe vremuri mereu o izbeam.
Dar acolo, sub pietrele dure,
Unde-n ochiul de ape, străfund.
Mişunau caracatiţe sure,
Se ivi numai crabul rotund.
Şi alt crab răsări de îndată
Şi cu cleşti desfăcuţi şi vâlvoi,
S-au urcat pe nisip să se bată,
Şi să piară-n nisip amândoi.
Iar pe drumul de odinioară,
Unde-altcând eu aveam un cămin,
Am văzut un alt om cum coboară,
Cu o rangă-ndemnănd alt asin.
1914-1915
Adăugat de: ROLEA NICOLAE
vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
P.S2:cine a facut traducerea textului, fost-am curios - fiindca a facut o traducere atat de buna, incat parca ar fi scris el, toate sectiunile. Acolo, unde o fi dansul, sincere felicitari!..
Sunt foarte putini traducatori, atat de dedicati, cred eu...
[am gasit in comentarii, numele traducatorului]
"La rugamintea ta Adinuţa si la îndemnul CRITICULUI nostru, am postat varianta tradusa de Victor Tulbure."
(sa fie oare acesta? "Victor Tulbure (n. Victor Popescu, 28 martie 1925, Căușeni Basarabia - d. 1997) a fost un poet român proletcultist. A compus poezia „Balada tovarășului căzut împărțind Scînteia în ilegalitate”, 1949. A tradus din opera poetului național ucrainean Taras Șevcenko și din cea a lui Serghei Esenin. A scris și literatură pentru copii.)
„Oriunde-as fi, te intilnesc in cale
O, tara mea cu timple de argint!
Ma-nalt in piscul frumusetii tale,
Te apar, si te laud, si te cint"
(Tarii mele).
[ V.Tulbure ]
Is curios, am sa mai caut in cateva carti cu poeti basarabeni, pe care le am, poate gasesc ceva si de dansul, intr-un viitor apropiat sau indepartat.
Th3Mirr0r
th3mirr0r
miercuri, 31 mai 2017
P.S: E dragut, sa mai vad cate o izbucnire precum aceasta, in aceste comentarii, de mai jos.
Asa.. era pe vremuri - si constant - cand se intruneau adevarate minti ale secolului, care aveau sa isi puna amprenta asupra istoriei literaturii...
Th3Mirr0r
th3mirr0r
miercuri, 31 mai 2017
Privind catre aceasta scriere, dar si asupra comentariilor, imi spun ca asa ar trebui sa fie o atmosfera, Ideala, al unui taram literar. Insa, se pare ca a fost doar o izbucnire temporara (si de prisos, de altfel) fiindca cei care ar mai trece, pe aici, or mai si invata, cate ceva.
Th3Mirr0r
th3mirr0r
miercuri, 31 mai 2017
Citesc si recitesc poezia si comentariile voastre, care sunt pe masura ei! As indrazni si eu o interpretare, dar trebuie sa fiu mai limpede la minte, caci acum e tarziu, si e pacat sa umplu spatiul aici cu consideratii neadecvate... Sper sa pot face fata provocarii Criticului, desi nu am nici cea mai mica pregatire in analiza literara sau filosofie. Nu stiu daca o voi face, dar mi-ar placea. Cred ca revin, asadar.
andreionthepoetry
duminică, 05 iulie 2015
Mulțumesc ,Domnule Critic Blând pentru aprecierile dumneavoastra la adresa mea,Nu m-am implicat in a comenta ,dar am studiat mai atent poemul si am tras alta concluzie astă seara Iată:
M-am găndit sa revin și sa iau în serios rolul deoarece vad ca s-a interpretat în multe sensuri acest poem și uneori chiar foarte complicat.Asa să fie oare?,de ce trebuie ca totul sa fie asa complicat?Eu vad viața si chiar esența ei într-un mod mai simplist .Interpretari se pot da in multe feluri,dar nu in sensul complicarii, ci in cel al viziunii fiecaruia.
Cred ca ce-l mai bine este o analiza pe capitole si strofe, dupa care reunirea acestora,dar mie mi se pare totusi ca finalul poemului lamureste multe.
În primele doua strofe se evoca munca pentu supravietuire a eroului impreuna cu Asinul său,amandoi traind efortul si eliberare de acesta,în a treia strofa ideea de grădina racoroasa apare ca o oaza în deșert, ca o fata morgana,ca un vis binefacator,autorul evoca o trecere ca si cum ar exista acesta gradina în constiinta eroului si a asinului,de parcă îi așteptă si sunt fericiți .
In urmatorele strofe până la cap 2 intrarea acestuia ca într-un alt tărâm,ca un tărâm de poveste primiți de cineva,o femeie probabil, fericită la rându-i ca si cum îi astepta,atmosfera schimbându-se ca o trecere brusca.
În partea a doua intervine misterul,întrebându-se și el și Asinul de parcă nu e o realitate,de parcă ar fi intrat într-un vis,își dorește altă viață,(poate a mea, poate nu e chiar a mea).
Şi, ce-aştept, clătinat ca de vânturi,
În bordeiul cu strâmţi căpriori,
Îngânând neştiutele cânturi
Din grădina cu priveghetori?
Aici trece din visul la o viață ca un rai închipuit la
bordeiul sau,dar mă întreb care e vis,viața de trudă sau cea cu grădina,o sa vedem la sfârșit.
O, al vieţii blestem ocoleşte
Locu-acela de mari reverii
Unde-o rochie albă foşneşte
Licărind printre pâcle-albastrii.
Seri de seri, tot mai mult întârzie,
Lângă-naltele porţi, paşii mei
Şi mă îndeamnă mai mult şi mă îmbie
Şi rotirea şi cântecul ei.
Şi mă cheamă mereu melodia
Ce-o ascult de evlavie mut
Şi surprind că-ndrăgesc nostalgia
Şi un gard ce nu-i încă trecut
Autorul evoca in aceste trei strofe dorința sa de a-și dori viața în grădină,deci viseaza la acel loc zilnic,
îl adora,stie ca nu are acces la acel loc iar el un blestemat,un chinuit al sorții.
Drum bătut şi alte dăţi, prin pietroaie...
Dar acum, şerpuind, tăinuit,
Spre grădina cu limpezi pâraie
Şi cu zidul de ramuri umbrit.
În acest capitol, accentueaza dorința sa de a pătrunde
în acestă lume a iubirii și frumuseții în trebându-se dacă e primit,dar tot el îsi da răspun afirmativ,simte ca e binevenit.
N-a minţit. Adevăru-mi grăise.
Se-mplini întru totul al meu vis.
N-am bătut, ci chiar ea îmi deschise.
Poarta grea, numai ea mi-a deschis.
În acest capitol îndoiala sa nu mai exista iar gândul sau parca a fost citit de stapâna ce o vede ca o iubire,a grădinei,visul sau devanind realitate.
Între ziduri de flori revărsate
Din trecutul amar am fost smult.
Dar ce pasăre-n trilul ei poate
Să acopere al mării tumult?
În acest capitol evoca noua sa viata și ieșirea din
trecutul său,dar este niliniștit ,iar neliniște este
observată de femeia evocată în grădină,iubirea trăită de el,iar freamatul marii il cheama sa revină.
M-am trezit de cu zori dimineaţa
Nu mai ştiu, în ce zi m-am trezit,
Şi ea doarme c-un zâmbet pe faţă
Ca şi cum m-ar visa fericit.
În capitolul 6,se trezește din somnul,odihna,din grădină, după o perioadă de care nu e sigur cât a petrecut dormind, iar dorul de a se intoarce îl străbate,este totusi nefericit,evadând în cele din urmă din curiozitate.
Drumul, scurt altădată, îmi pare
Nesfârşit de amar şi de greu.
Dar coliba pe unde mi-e oare?
Şi pe unde-i tovarăşul meu?
Ori, cumva, rătăcit-am prin ceaţă?
Ori de mine-o fi râs cineva?
Că nimic nu se vede în faţă.
Din ce-a fost decât stânca. Doar ea!
Numai tufa de vânturi zburlită
Lângă ţărmul pietros şi schilav.
Şi mă-mpiedic de-o rangă zvârlită,
Ruginită-n nisipul jilav.
În acest final, cred ca e cheia,misterul acestui erou.Reîntorcerea la locul umblat de pe un tărâm vesnic tânăr,visat. O noapte petrecuta acolo înseamna enorm pe tărâmul relității sale,probabil acel alt om evocat în ultima strofa e destinul său purtat de altcineva iar omul e nedumerit,ranga e ruginită evoca vesnicia de o noapte petrecuta in gradina.
Seamăna cu un basm al lui Petre Ispirescu ,Tinerețe fară bătrânețe și viață fără de moarte, diferență e ca acolo moartea îl aștepta pe Fat Frumos..., aici rămâne în suspans ce se înțâmplă cu eroul poemului.
Concluzia mea e că visul sau a fost acceptat de destin, dar sufletul sau nu era pregatit sa patrunda in lumea vesnicei tinereți,e ca o evadare din timp prematura, dorul la adus inapoi spre viata simplă,fiindca iluzia gradinii nu era fericirea reala.
ALapis
sâmbătă, 13 iunie 2015
Ma bucur Aurele ca te-ai alaturat grupului de comentatori. Sincer, m-am intrebat, cum de nu comenteaza confratele drag Aurel o asemenea bijuterie? Are dreptate Adina, nu este un examen....
fiecare are trairea sau viziunea lui.....si fiecare poate avea comentariul lui la aceasta bijuterie...
Eu inca mai astept confrati cat mai multi sa vina sa comenteze...
Va imbratisez cu sufletul.....
CRITICUL BLIND
sâmbătă, 13 iunie 2015
Aurel , mi-ai facut o mare bucurie comentand la aceasta poezie! Tin sa iti multumesc !
Aici nu suntem la un examen , suntem niste iubitori de poezie si ne spunem parerea liber.
Aceasta poezie e intr-adevar , asa cum spune Critcul nostru , o BIJUTERIE. Pentru ca sunt posibile multe interpretari , conduce la meditatie...
Nici un cuvant nu este inutil , nu este de ''umplutura''...Asa cum spunea Gerra , fiecare percepe altfel Lumina acestei opere.
Personajul nu se poate adapta nici in viata reala , care este grea , fapt demonstrat prin faptul ca asinul ii simte nelinistea si il intreaba : " ce e , stapane al meu?" ...dar nici in gradina nu simte deplin fericirea ,deoarece EA il intreaba : ''Iubitule , ce-i?"...Este o oscilatie intre cele doua planuri a unui personaj nemultumit de viata grea ,dar pe care ,in momentele de reverie din gradina,grija fata de prietenul sau , care l-a insotit in fiecare clipa si a impartasit cu el greutatile vietii, il cheama inapoi ...
E atat de complexa aceasta creatie , e un izvor de ganduri ...Poate trece neobservata datorita lirismului , insa e de o profunzime uimitoare .
Iti multumesc mult pentru comentariu ,Aurel ....desi sunt foarte ocupata , am dorit sa iti raspund imediat , iar dup-amiaza voi reveni pentru toti confratii mei care au postat poezii , sa ii citesc cu drag .
Va iubesc pe toti pentru frumusetea voastra !
Adina Speranta
sâmbătă, 13 iunie 2015
Eu vad acest poem ca o viață a poetului trăită prin prisma altcuiva.Visul lui e coșmarul aceluia care trudește și se chinuie într-o viață grea.Reda această viața ca si cum ar fi traită de el.De fapt el este cel ce trăieste în această grădină si nu a trăit în realitate decât în grădina cu privighetori. Ranga ruginită nu reprezintă clipe petrecute de el ,el vede viața a celui ce trudește din finalul poemului ,trezindu-se ca si cum ar fi fost el.Eroul vieții grele de fapt e un necunoscut , el împartăsește sentimentul omului care se luptă cu viața grea,cu munca grea.Vrea să arate o diferență de clasă socială iar sufletul său se pune în locul celuia ce se chinuie sa supravietuiasca.
Poetul elogiaza viața acestui erou chinuit și amarât, vrând să scoată în evidență ca de fapt si omul chinuit ar merita o grădină cu privighetori si o iubire, sufletul sau se instaleaza în locul acelui erou și trăiește aspirația acestuia,visul acestuia de a avea ceea ce are poetul.
Așa vad eu acest poem,ca o oda adusă omului ce duce o viața grea.Poate greșesc.
ALapis
sâmbătă, 13 iunie 2015
Am sa comentez si eu aceasta poezie, putin mai tirziu. Vreau sa vad mai intai cati confrati analizeaza aceasta bijuterie poetica. Eu am un comentariu total diferit fata de ce s=a comentat pina acum. Putin mai tirziu am sa comentez. O voi face cu parere de rau daca numarul celor ce comenteaza este cel actual. Vroiam sa fie si alte pareri, dar asta este.
Oricum va multumesc si numai daca ati citit aceasta minunata bijuterie poetica.
Celor ce au comentat le multumesc cu plecaciune.
Ce grea este povara asteptarii cand vreau sa-mi vorbiti despre lumina!
CRITICUL BLIND
marți, 09 iunie 2015
Gerra , te felicit pentru analiza ta ! Ai dreptate ca fiecare vede diferit ACELASI lucru ...si asta in functie de perceptia lui personala , si mai ales...ca aceste perceptii diferite , insumate dau o imagine cat mai completa . De aceea ma bucur mult pentru comentariul tau si te apreciez ,Gerra , tu ai venit cu o analiza aintr-adevar prrin prisma filozofiei existentiale .
Ma bucur mult ,Gerra , eu asteptam ca cineva sa completeze ...ma bucur ca ai fost tu :)
Sper sa fie multumit si Criticul Blind, care iar lipseste , iar lipseste ...
Gerra , te imbratisez, cu drag!! :)
Iti doresc sanatate si cat mai curand te astept printre noi , Critic Blind!
Adina Speranta
duminică, 07 iunie 2015
nu neaparat parerea mea trebuie sa fie aceiasi cu parerea ta pentru a te stima si pretuii ca VEZI idei Gerra.
ai si tu dreptate si, asa cum ai zis, daca pui o mie de comentatori sa-si spuna parerea despre aceasta poezie vor fi doua mii de pareri diferite.
din cumulul de pareri se naste o viziune complexa asupra lucrului in sine.
cu cat sunt mai multe pareri cu atit mai bine sufletului meu. Eu as fi si sunt bucuros daca toti comentatorii au dreptate si eu NU, atunci , cu siguranta, invat ceva.
Consideratie Gerra.
ROLEA NICOLAE
vineri, 05 iunie 2015
Hihihihi, Nicolae! Păi dacă nu percepem aceleași nuanțe ale unei culori cum am putea fi asemănători în a descifra o idee poematică???... Eu cred că toți suntem niște relee prin care circulă lumina îmbrăcând diverse forme de gând idee acțiune... Conform personalității și educației noastre vedem o fațetă sau alta a diamantului vieții! Toate însumate ar fi portretul întreg al poemului creatorului care ni se relevă nouă prin intermediul unui geniu sau altul! Și acesta ar fi valabil timpurilor acestea! Peste încă câteva generații - interpretările ar fi în concordanță cu cunoașterea cumulată a lor! Alte filtre, alte panaromări!!!! Cu drag,
Gerra Orivera
vineri, 05 iunie 2015
Ma bucura comentariul tau Gerra. E o parer de care tin cont , chiar daca fiecare avem parerile proprii. Curajul tau de a comenta aceasta bijuterie ma incanta.
Consideratie Gerra si Adina.
ROLEA NICOLAE
vineri, 05 iunie 2015
O erată la comul meu: parte integrantă nu ”poartă”... nu știu de unde se editează com-urile acestea... nu mi-a apărut la rubrica specială... Scuze, e scrisul foarte mic la comuri și văd mai bine după publicare.........Felicitări tuturor celor ce se încumetă să spargă piatra poemelor pentru a elibera lumina interioară! Cu drag, Gerra
Gerra Orivera
vineri, 05 iunie 2015
Am citit cu încântare diversele filtre și interpretări date acestei bijuteriii poematice și mă-ncumet să dau și eu o posibilă interpretare... Și de-o să vi se pară trăznită sper să n-o iau pi coajă prea rău!:))) Eu cred că poemul este o alegorie a periplului spiritului în numeroaselei reîncarnări în această dimensiune.... În câteva cuvinte rezumat tabloul ar fi cam acesta: omul ce sparge la piatră cu ranga ar fi personificarea spiritului, asin ar fi ”locuința” lui trupească, carnală, iar grădina ar fi matricea arhetipală a luminii ce suntem și plecăm ca raze să explorăm universul mirific al Tatălui din care facem poartă integrantă... Spiritul nostru este asemeni unui diamant multifațetat și în fiecare din încarnările noastre șlefuim una sau mai multe fațete ale lui, în funcție de lecția de viață pe care ne-am asumat s-o desăvârșim în o existență sau alta. Celelalte fațete nefiind în ”reflectoarele” respirației pământene efemere, cel puțin 95% la sută din spirite nici nu le percep existența, de unde și chinuitorul sentiment al neîntregirii, al trăirii trunchiate... Iluminații și eliberații își văd identitatea integral și ei pot pune semnul egal între galaxii, ei și o furnică..... ei știu că pe un palier superior și contrar cunoașterii științifice limitate - partea este egală întregului și totul se cuprinde în tot!!!! Dar asta văd ei - pentru ceilalți ideea este o babilonie!:))))
Revenind la poemă putem pătrunde strat după strat la decodare.... Trimis în această existență cu o misiune spiritul sparge piatra cu ranga în ideea de a descifra tainele materiei, de ai ridica nivelul de conștiință, de a transforma o realitate materială în altceva, de a extinde granițele cunoașterii în efemer... De ce piatra??? Poate pentru a demonstra că fără trudă grea nimic nu se realizează chiar și într-o viață cât o clipire a infinitului... Poate pentru că piatra este un simbol al durității, al trăiniciei și poate conține în interiorul ei toate amprentele informaționale ale existențelor ce s-au spulberat și ea a rămas neatinsă... Spărgând-o luăm contact palpabil cu trecutul înmagazinat în ea... De ce o rangă ruginită??? Pentru a sugera vechimea uneltei ce a mai fost folosită în truda aceasta de-a scoate cristalele cunoașterii din piatră...... Cred că și elementul sărăcie e simbolic - sărac este cel ce nu trudește să-și descopere adevărata statură și identitate...Și evident că în această trudă ne mai copleșesc spaime, doruri, disperări ce nu le putem numi - iar singurul ajutor viabil în furtunile vieții este amintirea ”grădinii”, sursa vieții și-a magiei materiei ce a luat cunoștiință de identitatea ei divină... Or spiritul nostru face călătorii la SURSĂ să se încarce cu energie pentru a face față trudnicei misiuni pe care ne-am asumat-o voluntar nu numai la capătul vieții trecând prin poarta numită ”moarte” ci și în timpul somnului... somnului zilnic, sau somnului conștiinței nostre - interpretările sunt multiple și stufoase... Evident că ni se deschide poarta, evident că merităm toate minunile de-acolo, doar suntem lumină din lumina divină... Și un truditor nu merită o cină de frumos și iubire să-și încarce bateriile?????? Ceea ce ne e spaimă să acceptăm este că grădina este a noastră precum și noi suntem ai ei... De aceea o vedem de cele mai multe ori ca pe un vis de neatins, poate nemeritat, un dor și un zbor spre - niciodată atins până la capăt, acel ACASĂ pe care ni-l dorim cu toții să ne odihnim după truda și luptele cu noi înșine.... Și e evident că și pătrunși în grădină avem cordonul ombilical de nedistrus cu forma în care locuiește spiritul nostru, ASINUL ce a rămas în dimensiunea în care noi avem de șlefuit lumina! Venim să ne încărcăm bateriile în grădină dar nu uităm misiunea de lumină! La reîntoarcere ne conștientizăm venirile anterioare și viitoare, privim existența prin alt filtru, momentan avem viziunea și amintirea ÎNTREGULUI pe care o păstrăm sau o pierdem rămânând să spargem piatra cunoașterii din găoacea de ou sau din centru universului... depinde de locul unde ne situează privirea interioară și conștientizarea noastră - pentru a avea o perspectivă sau alta!!!! Sunt posibile multe interpretări și tabloul îmbogățit prin descifrarea simbolică a fiecărui element și acțiune ce are loc în această alegorie.... Am putea scrie o carte cu diferitele scenarii interpretative ale poemului. Cu răbdare decodând totul...
Acesta este numai un crochiu pe fugă... Faptul că scriu foarte greu mă împiedică să continui... Dar mi-a făcut plăcere să particip la acest joc-provocare de decojire existențialistă propus de Critic!
Cu drag vă îmbrățișez pe toți! Gerra
Gerra Orivera
joi, 04 iunie 2015
Trebuie sa admitem ca stapanul asinului este un om sarac , aceasta munca de a sparge pietre nu o face decat cineva aflat pe o treapta inferioara a societatii…Insa , el ravneste la o viata mai buna, isi doreste fericirea , iubirea …constientizeaza viata mizera pe care o duce ,dar vrea mai mult ...
Că visez, tot mai mult, altă viaţă...
Poate a mea, poate nu chiar a mea.…
Zilnic, trece pe langa o gradina , care, in decorul anost in care isi desfasoara munca reprezinta o oaza de Frumos : se aud triluri de privighetori , sunt trandafiri , locul e verde...(e un contrast brutal cu malul stancos, arid) …fosneste rochia alba …e un miraj acest loc , plasat in acest decor gri …este ireal sa creada ca el ar putea ''intra '' in aceasta gradina …dar doreste , spera si viseaza ca va fi acceptat. Si asinul se bucura de aceasta trecere pe langa gradina...
Pe la poarta grădinii când trece
Rage iar bietul meu urecheat
La lasarea serii , cand asinul se odihneste , si Atentie !...
Ranga zace zvârlită sub stânci.….e foarte important acest vers! …
...el se indreapta,ca si in alte dati, spre aceasta gradina , unde este cea pe care o iubeste . Dar ,acum , e hotarat sa incerce sa “treaca acel gard viu” pentru ca simte ca nu va fi refuzat .
Nu mă întorc la ce-am fost şi-am robit !
Fiindcă inima mea îmi cuvântă
Că-n grădină sunt oaspe dorit!
El simte ca va fi acceptat...ca este dorit . Intra in gradina pe care pana atunci doar si-o imaginase, prin perceptia exterioara pe care o avea …si este uimit ... frumusetea de dincolo de ‘’gardul viu’’ depaseste imaginatia lui …
Printre crini, pe alei răcoroase
Clipociră izvoarele lin,
Triluiră în noapte duioase
Cântăreţele în ram de arin.
Şi brăţări zornăiau lepădate,
Şi mai vii ca în searbădu-mi vis,
Desluşeam şi poieni fermecate
Şi grădini de supreme paradis.
Modul in care isi imagina acest loc era prea ‘’searbad’’ comparativ cu frumusetea din interior.Ei uita de viata lui , de asin …de trecutul ''amar’’…insa ATASAMENTUL fata de bietul lui Tovaras este puternic , responsabilitatile fata de el nu pot fi sterse total si il impiedica sa-si traiasca deplin fericirea …
Dar ce pasăre-n trilul ei poate
Să acopere al mării tumult?
Şi nelinişti pătrunse-n cântare
Mi-au adus vuietarea deplin
Dinspre ţărm, şi văzui drumul mare,
Şi pe drum ostenitul asin.
El stie ca se va intoarce , ca nu se poate rupe de destinul lui , de aceea isi ''traieste zorit fericirea''…pentru ca desi nu ar voi …sufletul lui “ aude vuirea de talaz ca un semn departat”…Aici este descris contrastul intre linistea din gradina , momentul idilic si viata grea dinafara ... este pusa o bariera intre cele doua existente , una de scurta durata , cealalta , adanc inradacinata in sufletul lui.
Va lua hotararea sa se intoarca , stiind ca el nu apartine acestei lumi ...“Nu mai ştiu, în ce zi m-am trezit,”…nu este o trezire din somn, ci o trezire la realitate , finalul acestui vis frumos. Ea doarme , zambind,asa cum dorm pruncii …adica inocenta , lipsita de griji ..ea nu face parte din viata grea , existenta ei este senina.Ca sa nu tulbure aceasta seninatate , el pleaca zorit, in timp ce ea doarme…Trandafirii , frumusetea acestei gradini , a Ratacirii de fapt , ar fi dorit sa-l retina , in joaca , dar el se desprinde din acest miraj si se intoarce la viata lui .
Insa nimic nu-i mai pare la fel , nici drumul , cunoscut altadata ... nu gaseste asinul , coliba…simte indoiala , nu mai stie ce a fost real , viata dinainte sau gradina cu privighetori ? …Recunoaste doar stanca , locurile sunt altfel, revenirea e cruda si ii induce neliniste , incertitudine:
...rătăcit-am prin ceaţă?
Ori de mine-o fi râs cineva?…
Si intervine aici un element care ii demonstreaza ca totul a fost REAL …si viata dinainte , si timpul petrecut in gradina …
Şi mă-mpiedic de-o rangă zvârlită,
Ruginită-n nisipul jilav…
Este fantastic cum...printr-un singur cuvant !! …RUGINITA …este legat visul de realitate . Da , el a lipsit intr-adevar , ranga a ruginit intre timp …(sa nu uitam ca la plecarea lui catre gradina ‘’ranga zacea svarlita sub stanci”) …Este astfel legat visul de spatiul TEMPORAL…si devine o RATACIRE care a fost REALA .
Pentru a se incredinta ca ranga insasi este reala IZBESTE cu ea in stanca .
Şi-apucând-o puternic, în mână
(ori visam? Poate încă visam?)
Am izbit-o în stânca bătrână
Am mai sustinut ca aceasta izbitura pecetluieste trezirea omului , revenirea , dar si adevereste ca visul a existat , a fost real .
Se iveste doar un crab , in urma izbiturii …apoi altul , se lupta si se ascund in nisip . Am mai explicat modul meu de a vedea aceasta lupta ...
In urma acestei RATACIRI , careia el insusi i-a pus capat, Omul este altul , s-a schimbat …pana si asinul este altul . Aceasta experienta l-a facut sa priveasca altfel totul , dar NU i-a schimbat existenta simpla , doar i-a ingreunat-o , pentru ca aceasta revenire la viata dinainte este dureroasa.
Ca o concluzie …as spune ca o evadare in Frumos te incanta , te face sa simti profund …dar revenirea este cu atat mai amara cu cat , imbatat de Frumos , perceptia a tot ce este ‘’arid’’ in viata devine mai accentuata.
Atasamentul , Prietenia , Responsabilitatile sunt cele ce pot stopa aceasta evadare , ba chiar pot impiedica trairea deplina, abandonul in momentul de Frumos …Avand acest plus de traire in Momentul de Frumos ...va exista si un Minus in existenta reala , care isi continua cursul firesc iar reintegrarea este dificila.
Ar mai fi de spus multe , poate completeaza altcineva …:)
P.S. Aceasta este parerea mea...bazata pe un singur cuvant: RUGINITA (ranga)...:)
Dar daca zici tu , Rolea , renunt la ranga RUGINITA si raman la aceeasi perceptie ca si a ta :)...ca totul a fost doar un vis , fara baze reale (imi place si aceasta interpretare ) ...
Atentie, nu sustin existenta gradinii in sine, ci doar Ratacirea in trairile Iubirii , o ratacire in plan real ...Iubirea este asemuita cu acest Paradis iluzoriu ...:)...aceasta gradina este o metafora a Iubirii .
Adina Speranta
miercuri, 03 iunie 2015
Asa este , draga Rolea ...el este acel Alt OM , experienta ''visului'' l-a schimbat , nu mai este la fel ...el priveste de asta data dinafara la acest Alt OM impreuna cu ALT ASIN....:)...este o intoarcere catre viata reala , insa el nu mai este acelasi , nimic nu mai este la fel ...asa cum nu recunoaste nici locurile ...
Am sa comentez, acum , din acest punct de vedere , aceasta poezie ...o sa-mi ia ceva timp ...dar , raman la parerea mea , si anume, ca ratacirea a fost REALA ...:) Ai sa vezi de ce cred asta .
Adina Speranta
miercuri, 03 iunie 2015
aici se pot spune multe, inclusiv faptul ca Omul trezit din vis...e un ALT om,
Inclusiv pe asin il vede ca alt asin.....IL VEDE....
TREZIREA DIN VIS ......adica vede alt om indemnind alt asin.....
totodata este un tablou in care apare imaginea intoarsa a visului , dar mintea priveste inca de la marginea exterioara a visului , adica de la iesirea ireversibila din fericire ...
ROLEA NICOLAE
miercuri, 03 iunie 2015
Intrebarea asinului se datoreaza faptului ca el simte nelinistea stapanului cand trec pe langa acea gradina ...si nu bucurie , ci framantarea lui ...
Da , ceata vrea sa sugereze iluzia , RATACIREA ...
Cine este ,la final , acel ''alt om , alt asin ''?
Adina Speranta
miercuri, 03 iunie 2015
faptul ca trece si rage este parerea Omului, dar mai departe spune...eu atunci il zoresc pe carare si privesc cu ochi tulburi si beti......la inalutul coclaur ars de soare
cum se coboara albastrele ceti
ce inseamna ceata ? cine rataceste in ceata? se poate sa fi dus in eroare de acest fenomen...care aici nu este meteo ?
pentru ca la finalul poeziei aminteste , lucid, de data asta : '' are ori cumva ratacisem prin ceata, sau de mine o fi ras cineca, ca nimic nu se vede in fata, decat tufa, doar ea ''
DOAR.....induce exclusivitatea...
daca ar rage de fericire asinul s-ar mai intreba : oare, ce este stapine al meu?
ROLEA NICOLAE
miercuri, 03 iunie 2015
Bine, deci nu s-a intamplat in realitate ....nu a fost o ratacire reala ...nu exista gradina cu privighetori ...de ce insa , asinul se bucura cand trece pe langa ea ?
Asinul , care nu face parte din ''vis''....
Adina Speranta
miercuri, 03 iunie 2015
este o ratacire Adina, o simplat ratacire , e evadare doar in vis, in realitate NU s-a intimplat. A fost un miraj.
'' ori cumva ratacisem prin ceata sau de mine o fi ras cineva? ''
(ori visam? Poate încă visam?) denota o incercare, o dorinta sa mai ramiana sau se reintoarca in vis....
'' Ce zorit îmi trăiesc fericirea !
Iară sufletul meu tulburat
N-ar voi, dar aude vuirea
De talaz ca un semn depărtat. ''
ce zorit imi traiesc fericirea.....cand aude vuirea de talaz departat...
hai sa ne imaginam sensul talazului, simtirea lui, intuirea sfirsitului mirajului, totul cand refluzul il trezeste cu rasufletulul lui uniform...
singurul care si*a pastrat luciditatea si care nu a evadat in vis a fost asinul....
'' si se intreaba asinul cuminte, oare ce este stapine al meu ? ''
daca ar fi sa-i raspund eu ce este, as spune : ARTA !
respect Adinutza...
ROLEA NICOLAE
miercuri, 03 iunie 2015
Rolea , vreau sa-ti cunosc parerea : visul acesta , descris in poezie , este un vis intr-adevar ?...adica o calatorie in imaginatie din dorinta de a fugi de greutatile vietii si de a se bucura de o clipa de fericire ...sau este o ''ratacire '' a personajului , ancorata in realitate , dar care l-a rapit pentru o perioada de langa tovarasul sau ?...
Iti astept raspunsul si apoi iti spun care este parerea mea :)...abia apoi ...:)...si am sa imi argumentez spusele ...
Adina Speranta
miercuri, 03 iunie 2015
Daca privim mesajul ca si constructie cosmogonica, visul dureaza o viata inchisa intr-o clipa , dar si o clipa cat o eternitate...
in nici un caz nu se limiteaza acest vis in tiparele dimensiunii temporale fapt reiterat in versul Ş
'' nu mai stiu in ce zi m-am trezit ''
Sunt multe de spus Adinutza si ma bucur sa descopar la tine o analiza extrem de matura a '' cântăreţelor din ram de arin ''
ROLEA NICOLAE
miercuri, 03 iunie 2015
Da, Rolea , personajul constientizeaza ca aceasta iluzie va sfarsi ...el este inca ancorat in realitate ...:)
Intrebare : cat dureaza visul din gradina cu privighetori ?
Adina Speranta
miercuri, 03 iunie 2015
Am vazut Adinutza.
'' Ce zorit îmi trăiesc fericirea ! '' prin aceast vers personajul chiar stie ca fericirea se duce, ca e o iluzie, ca totul e desartaciune..Oare, nu acelasi sentiment il intilnim si in '' Memento Mori '' ?
ROLEA NICOLAE
marți, 02 iunie 2015
Ai vazut , Rolea , cum este sa stricam o imagine ?....:))...Cam asa a fost si la mine cu un anume trandafir ....:)
Asinul este prietenul , tovarasul personajului , l-a insotit zi de zi , a carat samarul , i-a fost aproape , atat de aproape incat atasamentul dintre cei doi este SINGURUL care va distruge visul ...Dorinta de a reveni la asin, nelinistea ca poate nu-i este bine...il framanta pe tot parcursul evadarii in FRUMOS...
Sa intelegem ca Prietenia este mai puternica decat Iubirea ...?...
Fii linistit , si eu il indragesc pe asinul din poezie ...iar relatia dintre cei doi este una indestructibila ...
Adina Speranta
marți, 02 iunie 2015
Adinutza, o singura rugaminte am la tine, numeste-l asin pe tovarasul Omului...nu mai folosi acel cuvint cu inteles mai greu, pentru ca acel tovaras se intreaba cuminte " oare ce e stapine al meu? ''
aceasta comunicare, mai bine zis umanizarea asinului este de o profunzime fara margini, fapt pentru care la sfirsitul visului, sau la inceputul realitati OMUL SE INTREABA:
SI PE UNDE-I TOVARASUL MEU?
spendid dialogul omului cu tovarasul lui, dar si invers, tovarasul il deplinge pe OMUL picat in patima iluzorie a existentei Raiului pe pamint.
splendida aceasta poezie si se adevereste ce Criticul ne spunea ca Blok s-a adresat elitelor.
toti trebuie sa citim aceasta bijuterie
si eu voi reveni Adinutza la aceasta poezie...
ROLEA NICOLAE
marți, 02 iunie 2015
...Crabul traieste si in apa , si pe uscat...as spune ca el este ales sa apara in poezie tocmai din acest motiv...avand posibilitatea de a se adapta in ambele medii ...care mie imi sugereaza realul si visul , in contextul poeziei...lupta pe uscat , pe nisip , imi sugereaza lupta pentru existenta (asociez aceasta lupta cu munca zilnica a personajului de a sparge pietre , impreuna cu asinul , la malul marii ) ...retragerea in nisip este o retragere momentana , metaforica, in vis...
Trezirea personajului intr-o dimineata ... inseamna ca visul se termina, dar asta numai din dorinta lui , deoarece ea inca doarme (ea reprezinta visul din care el doreste sa se smulga ) ...doreste intoarcerea la viata , dar asta deoarece o datorie il cheama , grija fata de magar ...a carui ragete le aude pe tot parcursul visului si il impiedica sa se bucure total de aceasta evadare ...prin aceasta grija , responsabilitate fata de magar este ilustrata oscilatia personajului intre realitate si vis ...ar vrea sa ramana in vis dar are o responsabilitate , asinul , ramas singur , ostenitul asin ...
Ea vrând capul pe pieptu-mi să-şi culce,
Mă întrebă: ‘’ Iubitule, ce-i? ‘’
Şi-mi păru, din albastrele ceţi,
Că aud dinspre larg o chemare,
Ca un răget prelung, de tristeţi.
Iar ecoul de cruntă durere
Se se înfipse în mine tăcut.
Apoi ...
M-am trezit de cu zori dimineaţa
Nu mai ştiu, în ce zi m-am trezit,
Nu este deloc intamplatoare aceasta precizare ...visul a tinut prea mult ...repet , e un cuvant care , dupa parerea mea , este esential in aceasta poezie ...astept sa fie inteles ...:) ...
E grea revenirea , visul a fost atat de profund incat vraja pare a se extinde , creaza confuzie , oare a fost vis sau nu ?
Cand alege sa plece , fugind grabit ...
Trandafirii cu ghimpii-n hârjoană
Ar fi vrut să mă tragă-napoi.
Trandafirii ar fi dorit sa ramana in aceasta gradina (vis) ...parca ar fi niste maini ce il trag inapoi ...dar el se smulge din mreaja visarii...si fuge grabit .
Am prostul obicei de a scrie pe fuga, cu mintea neclara , si nu ma exprim asa cum as dori ...dar prefer sa comentez , sa imi spun parerea , decat sa nu o fac deloc...:)
Offf...care e cuvantul ce arata ca totusi acel vis (evadare) a existat ?...:)
Eu nu sunt critic, nici nu am cunostinte aprofundate ca sa imi permit sa fac o analiza literara , o fac doar prin prisma intelegerii mele afective :) ...si ma bucur enorm cand discut o poezie , intelesurile ei ...si cu cat sunt mai ascunse , cu atat imi place mai mult :)
Adina Speranta
marți, 02 iunie 2015
Adina, atentie, am cerut o analiza prin prisma filozofiei existentiale...
si chiar acolo unde misunau caracatite sure...de acolo se ivi NUMAI crabul rotund...apoi alt crab...cu un scop bine definit: sa se bata, apoi sa piara in nisip amandoi...
ce inseamna nisipul? ce inseamna lupta?
trezirea personajului principal intr-o dimineata...
ce inseamna dimineata?
nu mai stiu in ce zi m-am trezit....... inseamna sfirsitul visului sau inceputul realitatii?
oricum, ma bucur pentru analiza ta si te astept si pe tine si pe toti confratii mei dragi?
Consideratie,
CRITICUL BLIND
marți, 02 iunie 2015
...Dar care este cuvantul ce leaga visul de realiatate ?...cuvantul care arata ca totusi ...visul a fost incadrat in real ...este un singur cuvant , undeva ...trece neobservat ...
Crabul apare ca o dovada ca viata isi continua cursul , cred eu , ...legea firii nu e nfluentata de trecerea visului ...insa ceva s-a schmbat ...nu mai sunt caracatite sure ...doar crabul ...la fel si "alt om , alt asin" ...continuitatea pe plan real , dar si o amprentare a visului cu aceasta legatura intre om si asin...parca ar spune...alt om , alt vis , alta gradina cu privighetori ...
Revenirea la realitate e dura , locurile sunt schimbate , e grea aceasta dorinta de ancorare in viata ...parca pecetluita cu acea lovitura in stanca ...:)
Dar unde e asinul ? ...
despre trandafiri :) ...o sa revin ...
Adina Speranta
marți, 02 iunie 2015
mi-ar place sa analizati aceasta comoara prin prisma filozofiei existentiale, cu acent pe sloganul descartian: '' cogito ergo sum'' .
indoiala este? este;
gânadire este? este;
existenta este? este;
si totusi ce inseamna...doi crabi s-au urcat pe nisip.....sa se bata.... si sa piara in nisip amindoi? atentie: dimensiunea crabului si importanta luptei NU sunt evidentiate...doar fuga lor in nisip...oare de ce au iesit la lumina? numai pentru o simpla lupta? ce rol au in aceasta existenta?
dar alt asin? dar alt om in aceiasi scena a iluziilor existentiale?
dar trandafirii? ce vor trandafirii cu tepii-n harjoana?
unde incepe granita visului? unde se termina granita realitatii? unde se impletesc cele doua? ce rol au pruncii cand dorm?
va multumesc pentru comentarii si vreau cat mai multe pareri despre aceasta bijuteie poetica, repet, ideal ar fi sa se analizeze ca filozofie existetiala.
va imbratisez cu drag si va astept...
oricum, mare bucurie mi-ati produs...dar si mare tristete....
prietenii stiu de ce...
CRITICUL BLIND
marți, 02 iunie 2015
Da, Adinutza, si mie mi se pare o bijuterie poetica unde , asa cum ai observat, pasul de la agonie la extaz si invers este incadrat de cele doua fenomene generate de plamanul marii : FLUX- REFLUX....
o iubire, sau o iluzie intre cele doua fenomene, o iubire traita sau visata, o iubire pe fuga sau trasa de ghimpii trandafirilor inapoi...cu tepii-n hirjoana...
da, este una din minunatele creatii ale mintii umane...
si eu iti multumesc Adinutza pentru comentariul...
ROLEA NICOLAE
marți, 02 iunie 2015
Iti multumesc ,Rolea , pentru aceasta postare ...recunosc ca e mult mai frumoasa aceasta traducere decat cea pe care o stiam eu .
Chiar as propune Adm -ului s-o adauge pe aceasta la contul lui Aleksandr Blok si sa-le stearga pe cele postate de mine, sau sa le lase pe amandoua , ca sa se vada diferenta ...:)
Ma scuzi ca nu am raspuns pana acum , am fost foarte ocupata si ,sincer , ma asteptam sa fie plin de comentarii la aceasta postare ...
Aceasta poezie este o bijuterie...asa cum bine sustinea Criticul Blind.
Dorinta de evadare intr-un vis , unde totul e mirific, e pusa in contrast cu realitatea lipsita de speranta , o realitate ce se scurge monoton , anost ...Cat de frumos descrie Blok cele doua planuri , cat de frumos e construita poezia ...Incepe cu refluxul si se termina cu fluxul marii , ca un cerc ce se inchide , tinand captiv acest vis ...
Ceva il cheama inapoi ,il face sa plece din gradina vrajita , ceva il face sa se desprinda din acest vis :)...
Adina Speranta
marți, 02 iunie 2015
Mulțumesc ,domnule Rolea,pe net nu exista aceasta traducere sau nu am gasit-o.
Cu stima.
ALapis
duminică, 31 mai 2015
Multumesc Domnule Rolea
marian
sâmbătă, 30 mai 2015
La rugamintea ta Adinuţa si la îndemnul CRITICULUI nostru, am postat varianta tradusa de Victor Tulbure.
Asa cum s-a mai spus pe acest site, Blok s-a adresat elitelor...iar eu, aici, am postat pentru toti confratii mei dragi...sa luam impreuna o felie de sublim...
ROLEA NICOLAE
sâmbătă, 30 mai 2015
Adrian Maniu
Al. O. Teodoreanu
Alecu Donici
Alecu Russo
Alexandru Alexianu
Alexandru Bogdanovici
Alexandru Hrisoverghi
Alexandru Macedonski
Alexandru Philippide
Alexandru T. Stamatiad
Alexandru Vlahuţă
Alexei Mateevici
Andrei Mureşanu
Anonim
Anton Pann
Artur Enăşescu
Benjamin Fondane
Bogdan Petriceicu Haşdeu
Calistrat Hogaș
Camil Petrescu
Carmen Sylva
Cezar Bolliac
Cincinat Pavelescu
Constantin Mille
Constantin Negruzzi
Constantin Oprişan
Costache Conachi
Costache Ioanid
Dan Botta
Demostene Botez
Dimitrie Anghel
Dimitrie Bolintineanu
Dimitrie Gusti
Dosoftei
Duiliu Zamfirescu
Dumitru Iacobescu
Dumitru Theodor Neculuță
Elena Farago
Elena Văcărescu
Emil Botta
Emil Cioran
Eusebiu Camilar
Gavril Rotică
George Bacovia
George Coşbuc
George Ranetti
George Topîrceanu
George Tutoveanu
Gheorghe Sion
Grigore Alexandrescu
Iancu Văcărescu
Ienăchită Văcărescu
Ilarie Voronca
Ioan Budai Deleanu
Ioan Iacob Hozevitul
Ioan S. Neniţescu
Ioanid Romanescu
Ion Barbu
Ion Heliade-Rădulescu
Ion Luca Caragiale
Ion Minulescu
Ion Neculce
Ion Șiugariu
Iosif Trifa
Iulia Haşdeu
Leonid Dimov
Lucian Blaga
Magda Isanos
Mateiu Ion Caragiale
Matilda Cugler-Poni
Mihai Eminescu
Mihail Kogălniceanu
Mihail Săulescu
Mihail Sadoveanu
Mircea Demetriade
Mircea Eliade
Nichifor Crainic
Nichita Stănescu
Nicolae Iorga
Nicolae Labiş
Octavian Goga
Panait Cerna
Radu D. Rosetti
Radu Gyr
Radu Stanca
Ştefan Octavian Iosif
Ștefan Petică
Traian Demetrescu
Tristan Tzara
Tudor Arghezi
Vasile Alecsandri
Vasile Cârlova
Vasile Conta
Vasile Militaru
Veronica Micle
Victor Eftimiu
Virgil Carianopol
Vladimir Streinu
Zorica Laţcu
Agatha Bacovia
Alexandru Andriţoiu
Alexandru Andrieş
Alexandru Busuioceanu
Alexandru Colorian
Alexandru Lungu
Alice Călugăru
Ana Blandiana
Ancelin Roseti
Andrei Ciurunga
Anghel Dumbrăveanu
Ara Alexandru Șișmanian
Aron Cotruș
Arsenie Boca
Aurel Dumitrașcu
Aurel Pastramagiu
Aurel Rău
Benedict Corlaciu
Camil Baltazar
Camil Poenaru
Cassian Maria Spiridon
Cezar Baltag
Cezar Ivănescu
Christian W. Schenk
Claudia Millian Minulescu
Cleopatra Lorințiu
Constanţa Buzea
Constantin Berariu
Constantin Michael-Titus
Constantin Noica
Corneliu Coposu
Corneliu Vadim Tudor
Dan Deşliu
Dan Rotaru
Daniel Drăgan
Daniel Turcea
Darie Novăceanu
Dimitrie Ciurezu
Dimitrie Stelaru
Dinu Flămând
Dominic Stanca
Dumitru Corbea
Dumitru Matcovschi
Dumitru Pricop
Dumitru Țiganiuc
Elena Armenescu
Elena Liliana Popescu
Emil Brumaru
Emil Isac
Eta Boeriu
Eugen Cioclea
Eugen Ionescu
Eugen Jebeleanu
Filip Brunea-Fox
Florența Albu
Gabriela Melinescu
Gellu Dorian
Gellu Naum
Geo Bogza
Geo Dumitrescu
George Călinescu
George Dan
George Drumur
George Lesnea
George Meniuc
George Ţărnea
Ghenadie Nicu
Gheorghe Azap
Gheorghe Grigurcu
Gheorghe Istrate
Gheorghe Pituţ
Gheorghe Tomozei
Gheorghe Zanat
Gherasim Luca
Grigore Hagiu
Grigore Vieru
Horia Vintilă
Ileana Mălăncioiu
Ioan Alexandru
Ioan Flora
Ion Brad
Ion C. Pena
Ion Caraion
Ion Dodu Bălan
Ion Horea
Ion Iuga
Ion Miloș
Ion Monoran
Ion Pachia-Tatomirescu
Ion Pillat
Ion Pribeagu
Ion Scriba
Ion Stratan
Ion Vinea
Iulian Boldea
Iulian Vesper
Leo Butnaru
Leonida Lari
Lucian Avramescu
Marcel Breslaşu
Maria Banuș
Mariana Marin
Marin Iorda
Marin Sorescu
Max Blecher
Mihai Beniuc
Mihai Codreanu
Mihai Ursachi
Mihu Dragomir
Mircea Cărtărescu
Mircea Ciobanu
Mircea Dinescu
Mircea Ivănescu
Mircea Manolescu
Mircea Micu
Mircea Pavelescu
Mircea Streinul
Miron Radu Paraschivescu
Nichita Danilov
Nicolae Corlat
Nicolae Dabija
Nicolae Davidescu
Nicolae Neagu
Nicolae Țațomir
Nina Cassian
Nora Iuga
Octav Sargețiu
Octavian Paler
Otilia Cazimir
Palaghia Eduard Filip
Paul Sava
Pavel Boțu
Pavel Coruț
Petre Ghelmez
Petre Stoica
Petru Creţia
Radu Cârneci
Radu Tudoran
Rodica Elena Lupu
Romulus Guga
Romulus Vulpescu
Sașa Pană
Sesto Pals
Simion Stolnicu
Sorin Cerin
Spiridon Popescu
Ştefan Augustin Doinaş
Ştefan Baciu
Ștefan Radof
Stefan Tanase
Ștefania Stâncă
Stephan Roll
Theodor Damian
Traian Calancia
Traian Chelariu
Traian Dorz
Traian Furnea
Tudor George
Tudor Vianu
Valeria Boiculesi
Valeriu Gafencu
Vasile Copilu-Cheatră
Vasile Posteucă
Veronica Porumbacu
Victor Sivetidis
Victor Tulbure
Virgil Diaconu
Virgil Gheorghiu
Virgil Teodorescu
Zaharia Bârsan
Zaharia Stancu
Adam Mickiewicz
Adam Puslojić
Adelbert von Chamisso
Ady Endre
Afanasii Fet
Ahmad Shamlou
Ahmet Hașim
Alain Bosquet
Alan Seeger
Albert Camus
Alberto Blanco
Alberto Serret
Alceu
Aldo Palazzeschi
Alejandra Pizarnik
Alejo Carpentier y Valmont
Aleksandr Blok
Aleksandr Puşkin
Aleksandr Soljeniţîn
Alexander Penn
Alfonsina Carolina Storni
Alfred de Musset
Alfred Noyes
Alfred, Lord Tennyson
Alphonse de Lamartine
Amalia Iglesias Serna
Anaïs Nin
Anatole France
André Breton
André Marie Chénier
Anna Ahmatova
Anne Sexton
Antoine de Saint-Exupery
Antonio Machado
Áprily Lajos
Arany János
Arhiloh
Aristóteles España
Arthur Rimbaud
Attila József
Baba Tahir
Babits Mihály
Balázs Béla
Bartók Béla
Bella Ahmadulina
Bertolt Brecht
Blas de Otero
Bob Dylan
Boris Pasternak
Carl Sandburg
Carl-Johan Charpentier
Carlos Barbarito
Carlos Drummond de Andrade
Carson McCullers
Cecilia Meireles
Cesar Vallejo
Cesare Pavese
Charles Baudelaire
Charles Bukowski
Charles Guérin
Charles Perrault
Charles Simic
Christian Morgenstern
Christina Rossetti
Cintio Vitier
Concha Urquiza
Coral Bracho
Dante Alighieri
David Avidan
Derek Walcott
Dino Campana
Dmitry Merezhkovsky
Dorothy Parker
Dsida Jenő
Du Fu
Dylan Thomas
Edgar Allan Poe
Edith Sodergran
Edna St. Vincent Millay
Eduardo Galeano
Edward Estlin Cummings
Edward Hirsch
Edward Thomas
Edwin Arlington Robinson
Edwin Muir
Efraín Barquero
Efrain Huerta
Eli Galindo
Elizabeth Barrett Browning
Elizabeth Bishop
Emile Verhaeren
Emily Brontë
Emily Dickinson
Enriqueta Ochoa
ERĀQI
Erich Fried
Erich Kastner
Estanislao del Campo
Eugenio Montale
Eugenio Montejo
Eunice Odio
Evgheni Evtuşenko
Ezra Pound
Fadwa Tuqan
Farkas Árpád
Federico Garcia Lorca
Félix Grande
Feodor Dostoievski
Fernando Pessoa
Fiodor Tiutcev
Firdousi
Forugh Farrojzad
Francesco Petrarca
Francis Jammes
Francois Villon
Franz Kafka
Friedrich Hölderlin
Friedrich Nietzsche
Friedrich von Schiller
Gabriela Mistral
Gabriele d'Annunzio
Georg Trakl
George Gordon Byron
George Hunter
George Oppen
Gérard de Nerval
Gerhard Fritsch
Giacomo Leopardi
Giambattista Basile
Giorgios Seferis
Giosuè Carducci
Giuseppe Ungaretti
Guillaume Apollinaire
Gunnar Ekelof
Gunter Grass
Gustaf Munch Petersen
Hafez
Harold Hart Crane
Heinrich Heine
Henry Lawson
Henry Wadsworth Longfillow
Henry Wadsworth Longfillow
Hermann Hesse
Herta Muller
Hiba Abu Nada
Hilde Domin
Homer
Horiguchi Daigaku
Howard Nemerov
Hristo Botev
Iannis Ritsos
Ingeborg Bachmann
Iosif Brodski
Ismail Kadare
Ivan Bunin
Jabra Ibrahim Jabra
Jack Kerouac
Jacques Prevert
Jaishankar Prasad
James Elroy Flecker
James Weldon Johnson
Jan Twardowski
Jean de La Fontaine
Jeanne-Marie Leprince de Beaumont
Jenny Joseph
Jidi Majia
Joachim Ringelnatz
Joan Maragall
Johann Wolfgang von Goethe
John Berryman
John Keats
John Masefield
John Milton
Jorge Guillén
Jorge Luis Borges
Jorge Teillier
José Ángel Buesa
José Antonio Ramos Sucre
José Emilio Pacheco
José Eustacio Rivera
Jose Hernandez
José Martí
José Saramago
Jose Watanabe
Joy Harjo
Joyce Kilmer
Juan Gregorio Regino
Juan Ramón Jiménez
Juana de Ibarbourou
Juhász Gyula
Jules Romains
Julio Cortázar
Julio Flórez Roa
Kabir
Kalidasa
Karin Boye
Kay Ryan
Kenneth Patchen
Khalil Gibran
Kobayashi Issa
Kobayashi Issa
Kölcsey Ferenc
Konstantin Balmont
Konstantin Simonov
Konstantinos Kavafis
Kostas Varnalis
Kosztolányi Dezső
Krzysztof Kamil Baczyński
Kusano Shinpei
Langston Hughes
Lao Tse
Lasse Söderberg
Leah Lakshmi Piepzna-Samarasinha
Leopold Sedar Senghor
Lev Tolstoi
Li Po
Lina de Feria
Lisa Zaran
Louis Aragon
Louis MacNiece
Louise Gluck
Louise Labe
Ludwig Fulda
Ludwig Uhland
Luis Cernuda
Luis de Góngora y Argote
Luís Vaz de Camões
Mahmoud Darwish
Manuel del Cabral
Marc Chagall
Marc Girardin
Margaret Atwood
Margarita Michelena
Margo Tamez
Marguerite Yourcenar
Marina Ţvetaeva
Mario Benedetti
Mario Vargas Llosa
Màrius Torres
Mark Strand
Mark Talov
Mary Oliver
Matsuo Basho
Maurice Maeterlinck
Maxim Gorki
Menelaos Ludemis
Michelangelo
Miguel de Unamuno
Miguel Hernández
Miguel Perez Ferrero
Mihail Lermontov
Moulavi
Muhsin Al-Ramli
Murilo Mendes
Nahapet Kuceac
Najwan Darwish
Nancy Morejón
Nazim Hikmet
Nicanor Parra
Nicolás Guillén
Nikolai Rubţov
Nikolaus Lenau
Nikolay Gumilyov
Nikos Karouzos
Nima Youshij
Norman MacCaig
Octavio Paz
Odisseas Elytis
Ogden Nash
Olaf Bull
Omar Khayyam
Ömer Faruk Toprak
Oscar Wilde
Osip Mandelştam
P Mustapaa
Pablo Neruda
Pablo Picasso
Par Lagerkvist
Paramahansa Yogananda
Patrícia Galvão (Pagu)
Paul Celan
Paul Eluard
Paul Valéry
Paul Verlaine
Paulo Coelho
Pavol Janík
Pedro Salinas
Percy Bysshe Shelley
Philip Larkin
Pierre de Ronsard
Pilinszky János
R. S. Thomas
Rabindranath Tagore
Rafael Alberti
Rafael Obligado
Rainer Maria Rilke
Ralph Waldo Emerson
Rasul Gamzatov
Refaat Alareer
Reményik Sándor
Rene Char
Richard Bach
Richard Brautigan
Rimma Kazakova
Robert Burns
Robert Desnos
Robert Frost
Robert Louis Stevenson
Robert Penn Warren
Robert William Service
Roberto Bolaño
Rolando Cárdenas
Rosario Castellanos
Roy Fisher
Rubén Darío
Rudyard Kipling
Rumi
Ryōkan Taigu
Saadi
Şabestari
Saint-John Perse
Salamon Ernő
Salvatore Quasimodo
Samuel Taylor Coleridge
Sándor Márai
Sandor Petofi
Sappho
Sara Teasdale
Seamus Heaney
Serghei Esenin
Shel Silverstein
Silva Kaputikyan
Sir Muhammad Iqbal
Sohrab Sepehri
Stanley Jasspon Kunitz
Stephane Mallarme
Stephen Crane
Sylvia Plath
T.S. Eliot
Tadeusz Różewicz
Tahsin Saraç
Taras Șevcenko
Tassos Leivaditis
Ted Hughes
Ted Sheridan
Theodore Roethke
Thomas Campion
Thomas Moore
Titos Patrikios
Tomas Tranströmer
Tóth Árpád
Vasko Popa
Velimir Hlebnikov
Vera Pavlova
Vicente Aleixandre
Victor Hugo
Vinicius de Moraes
Vladimir Maiakovski
Vladimir Nabokov
Voltaire
Vörösmarty Mihály
W. H. Auden
Wallace Stevens
Walt Whitman
Walter de la Mare
Walther von der Vogelweide
Wang Wei
Wendy Cope
Wilhelm Busch
William Blake
William Butler Yeats
William Carlos Williams
William Ernest Henley
William Henry Davies
William Shakespeare
William Wordsworth
Wislawa Szymborska
Yahya Benekay
Yehuda Amichai
Yuri Kageyama
Animalele din pădure sunt de obicei foarte timide şi fricoase, drept urmare se ascund atunci când aud sunete suspecte. Cele mai bune momente pentru a le observa sunt amurgul şi zorile, atunci când ies la vânătoare.
1935 -S-a născut scriitoarea Dona Roşu.
1939 -S-a născut Judy Collins, cântăreaţă, chitaristă, pianistă şi compozitoare americană.
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave
Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire!
Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și
Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro
Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte
Zidul de Mărgean, Emilian Lican


Distribuie: