Gerra Orivera - poeziile altor autori

Copile dragă-ai fost crescut
Cu drag de-al tău părinte;
Ești mare-acum, dar nu uita
Și-aceste-a lui cuvinte:

Boii s-opintesc-n jug,
Trăgând brazdele cu-n plug,
Și plugarul stă la coarne,
Brazda-adâncă să răstoarne.

În câmpia verde
Și-n dumbrava verde
Și pe lunca verde
Câte de frumos!

Vântul este al meu tată,
Mama se numește nor,
Toată floarea-mi este fată
Și copil orice izvor.

Și copilul pescuiește,
Dar el prinde oare pește?
Undița e mititică,
Peste mare-n ea nu pică!

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c-așa vrea Dumnezeu.
Și numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.

Aplecat pe-o carte
Eu te văd în jur mereu
Și te-aud, oh, dulce-al meu,
Dusule departe

VII
În colțul lumii, zarea de miazănoapte poartă
Pe câmpii mari o umbră cu tip de față moartă,
Cu ochii stânși, cu fața de ceară și zăpezi,

IV
O lume de pământuri atunci s-a deșteptat
În plângere; pe-o mie de plaiuri a sunat
Cuvântul greu, că-i moartă copilă-mpărătească.

I
De când e lumea lume și rostul vorbei rost,
Domn bun, cum a fost Stâlpeș, nici nu-i și nici n-a fost
Și, de-ar trăi pământul oricât să mai trăiască,