Gerra Orivera - poeziile altor autori

În fier roșu scos din foc
Dă ciocanul poc, poc, poc!
Iese fum și sar scântei.
Unde-i ăsta , dragii mei?

" - Nu mă omorî, copile!
Eu abia sunt de trei zile,
Și alerg din flori în flori.
E așa de cald și bine -

În fața-mi se-ntinde-al câmpiei cuprins
În limpedea serii splendoare,
Cu galbene lanuri pe șesul întins,
În jur, că zăpada ce-az-noapte ne-a nins

E cald. De drum îndelungat
Picioarele de-abia-l mal țin,
Și-i cale până-n sat!
El e flămând și e-nsetat

" Ce fiară e mai cruntă
Din toate pe pământ?"
A întrebat odată
Un crai p-un filosof.

Fețe blânde și tăcute,
În tot lucrul rezolute
Sunt cele cu părul brun:
Brunu-arată cu-nfocare

Peștișor mic, dragă pește,
De undiță te ferește,
Că-ți intră cârlingu-n gât,
Și ești prins numaidecât;

Francisc fu ciubotar.
Poet, el acum se numește;
Face poezii mereu și cu ele se fălește.
Ce-a făcut ca ciubotar, face și-acum : petecește!

Lipit de geam, atât de trist
Stă capul ei cel blond,
Albaștri ochi îi rătăcesc
Departe după Trond.

Tu, ulciorule de lut,
Am avut aceeași soarte
Amândoi dintru-nceput -
Eu din tine m-am născut