Gerra Orivera - poeziile altor autori

O, vezi-l tu cum e ! Odată
M-am prefăcut că-s supărată
Și-am zis "o, du-te!" și s-a dus.
Cât e de rău! El doară știe

Omul plânge până moare
Și tot udă-a vieții floare,
Floare blândă înflorită
În tot sânul zugrăvită.

Voi, sălcii triste-n cimitir,
V-aud șoptind duios în noapte,
Voi despre ce vorbiți plângând?
Ce taine voi prin șoapte? "

(Baladă orientală de Strachwitz)

Din purpur de cort, de pe piersic divan,
Încins cu fier iese al hanilor han;

(după Longfellow)

Acolo-n șanț el a căzut
Cu secera în mână,

Doamna lângă Ștefan vine,
Blândă-n vorbe și-n purtat:
Doamne, iar ești supărat!
Sunt, Voichița, pentru tine!

Priveam fără de țintă-n sus
Într-o sălbatică splendoare
Vedeam Ceahlăul la apus,
Departe-n zări albastre dus,

Se-ntrebau, vorbind odată
Două flori pe șes:
-- ,,Vecinic stai îngândurată,
Roșie și mândră floare!

Iepurași, fugiți acum!
Hai la crâng, nu stați în drum!
Vânătorul dacă vine,
Nare să vă fie bine!

Cine-a făcut oare
Floare lângă floare?
Pe fereastra noastră, cine le-a făcut?
Albe, frumușele,