Gerra Orivera - poeziile altor autori

traducere si adaptare de Octavian Goga

Eu am pornit din matca Tisei
cu moşteniri neînfrânate,

Dintre abcese mari de ceaţă, roşii,
Soarele himeric mă privea pe furiş
Şi astfel mi-a grăit:
Ridică-te şi liber fii.

Abur tânăr, fierbinte, şi parfum
Pluteşte, se-nalţă, muzica urlă;
Flăcăi şi fete cu coroane de roze
Cu groază privesc perechea ce intră.

*
Acolo unde drumurile sunt însemnate, îmi pierd calea
Pe nemărginita mare, în albastrul cerului,
Nu sunt linii marcate.

Traducere în limba română de Valeria Grosu


E una - cu tunetu-n zarea vântoasă,

(Boris Pasternak)

Cel ce el însuşi unui ochi de cal se asemănase,
Se înclină, priveşte, vede, recunoaşte.

Cîte-un glas, mereu
Ca de înger, verde,
- La mijloc sînt eu - ,
Spune, să mă certe :

Ea era graţios dezvelită
Şi indiscreţi arbori greoi
Zvarleau în geam cate-o creangă-nverzită
Maliţios, spre noi, spre noi.

Cei ce întârzie mereu
(Akik mindig elkésnek)

Noi veşnic întârziem de la toate,

Razoare de-amarante pîna la
Palatul nostim al lui Jupiter.
- Stiu ca esti tu ce, -aici, Albastrul tau
Ca de Sahara îl amesteci, da !