Olarul care-ascultă ce povestește lutul,
Păstorul de cuvinte sau preatemutul vraci,
Atoateștiutorul, ori paznicul de vaci
N-ar îndrăzni să spună cum s-a născut sărutul.
Călăuzit de stele aceeași cale faci
Precum spre ciute cerbii, să-și împlinească rutul,
Desăvârșind prin nuntă sfârșitul și-nceputul
Iubirii întru care ți-e hărăzit să taci.
La cea dintâi chemare abia luată-n seamă —
Oricât ai fi de mare, oricât ai fi de șters —
Urmezi aceeași lege, după același mers,
Chemat deopotrivă fiind și cel ce cheamă.
Iubirea decantează și liniște și teamă
Iar taina întrupării nu-ncape într-un vers.
Distribuie: