Baladă - George Coşbuc

Sunt eu de vină, mamă,
Sunt eu de vin-acum?
El m-a-ntâlnit odată
În zori de zi pe drum;
Glumind m-a strâns de mână,
Și ce-i dacă m-a strâns?
Sunt eu copilă mică
Să-mi fac din glumă plâns?
Era să-l las, măicuță,
Cu gluma și să tac,
Era să țip obraznic,
Ori ce era să fac?

Și tot pe mine, biata,
Și vină și ponos!
Eram chemați la nuntă
Și n-aveam brâu frumos,
Că n-ai voit să-mi cumperi,
Dar el mi-a cumpărat.
Și ce-i un brâu? Și-n urmă
Eu nici nu l-am rugat.
Era să merg la nuntă
Ca cei din neam sărac,
Să fiu de râs în lume?
Ori ce era să fac?

De ce-mi arunci tu vina,
Tot vină cu păcat?
El m-a oprit în cale
Pe lunci și m-a-ntrebat
Pe unde-i bietul tata?
Și-i vesel, sănătos?
Și m-a-ntrebat de tine,
Așa de prietenos.
De bine când mă-ntreabă,
Eu cum era să tac?
Să-l las în drum cu vorba,
Ori ce era să fac?

Și-acum întreaga vină
Pe mine tu o pui!
El m-a-ntâlnit pe punte,
Și știi tu felul lui:
M-a strâns de peste brațe
Să nu le pot mișca,
Și nu-mi lăsa răsuflet,
Așa mă săruta.
Te zbați, dar tu ești slabă,
Și puntea toată sloi:
Cădeam, ferește Doamne,
Sub gheață amândoi!

Și-acum, tot eu, sărmana,
Cum vina m-am ales!
Că nu-ți venise vaca
Și-n cale-i m-ai trimes.
El, iată-mi-l că vine
Să-mi fie soț în crâng;
Era-ntuneric beznă,
Și nu vedea că plâng.
Și-apoi... să-mi spui pe suflet:
Era să las pe plac
La lupi în codri vac,
Ori ce era să fac?

Adăugat de: Buzan-Cioltea Șerban

vezi mai multe poezii de: George Coşbuc