Din nou hionărind prin anticul parc, O, calmul florilor roşii şi galbene. O, zei blajini, şi voi sunteţi în doliu, Şi aurul de toamnă al ulmului. Imperceptibil se înalţă trestia la marginea Iazului albastru, tace sturzul în seară. O! atunci înclină-ţi fruntea şi tu Înaintea năruitei marmore a strămoşilor.
Distribuie: