Fantezie de seară - Friedrich Hölderlin

În fața colibei sale stă liniștit la umbră
Plugarul; frugal îi fumegă vatra.
Ospitalier îi sună călătorului
Al serii clopotului din sat.

Barcagii se întorc acum în port,
În depărtate orașe zgomotoasă-i piața
De-afacerii tumult; sub liniștitele frunze
Strălucește conviviala masă a prietenilor.

Spre unde? Trăiesc muritorii
Din leafă pe muncă; între efort și liniște
Totul e bucurie; de ce nu doarme acel
Ghimpe și-n pieptul meu?

Primăvara înflorește pe cerul nocturn;
Fără număr înfloresc trandafirii, și calmă
Pare lumea de aur; o, acolo să mă duceți
Nori violeți! Și poate mai sus

În lumină și-n aer mi se topește trupul, suferința! -
Dar, parcă alungată de-o vrere nebună, fuge
Magia; se face-ntuneric, și singur
Sub cer, ca-ntotdeauna, sunt eu. -

Vino, blândă ațipire! Prea dorită
De inimă; dar în sfârșit, tinerețe! Tu arzi,
Tu neliniștită, visătoare!
Pașnică și veselă rămâne bătrânețea.

traducere Christian W. Schenk

Adăugat de: Ioana D

vezi mai multe poezii de: Friedrich Hölderlin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.