(când s-a decis ca Villon să nu moară , apoi el a cerut trei zile de păsuială)
Voi, simțuri: ochi, urechi și gură,
Tu, nas, tu, simț al meu tactil,
Voi, membre, sub pedeapsă dură,
Așa s-aduceți astăzi mulțumiri:
”Înaltă Curte, stăm aici umili,
Căci ne-ai iertat de-osânda capitală.
Nu-i suficientă limba noastră doară
În laudă să te cuprindem, sinceri;
Aceast-avem de zis, fiică regală2
Mamă de oameni buni, soră de îngeri!”.
Hai ,inimă, cedează și te-ndură
Nu cădea pradă crudei împietriri
Rece nu fi, ca stânca ce-n Scriptură
Scuti Evreii de nenorociri;3
Dă glas căinței printre tânguiri,
Umilă, dar și tandră inimioară;
Laudă Curtea, ce din rai coboară,
Să dea confort Francezilor, așișderi
Străinilor, încredere totală,
Mamă de oameni buni, soră de îngeri!
Dinți, ce vă clătinați peste măsură
Mișcați-vă, s-aduceți mulțumiri,
Mai tare decât orgă, trompă , surlă,
Mâncatul să rămână-n amintiri;
Puteam să mor, nu-i cazul să te miri
Tu, splină, tu plămâne, bunăoară;
Tu, corp al meu, mai rău decât o fiară,
Ce-și face vizuină-n mâl și-n scurgeri
Înalță slavă Curții, iar și iară,
Mamă de oameni buni , soră de îngeri!
Prințe, mai dă-mi trei zile păsuială
Să spun adio celor de afară,
N-am nici un ban, în schimb am doar constrângeri
Ci spune ”fiat”4 Curte triumfală,
Mamă de oameni buni, soră de îngeri!
1.În luna noiembrie a anului 1462 Villon a fost arestat, fiind implicat într-o altercație de stradă. A fost judecat și condamnat la moarte prin spânzurare, deși , de data asta, nu participase activ la rix , doar fusese de față. A făcut apel și ”Le Parlement de Paris”, care avea și atribuții jurisdicționale, i-a comutat pedeapsa la expulzarea din Paris pe o perioadă de zece ani. Poetul a cerut și a obținut o învoire de trei zile ca să-și poată aranja plecarea și să-și ia rămas bun de la prieteni și rude. La vârsta de 32 de ani , în anul 1463,
François Villon a părăsit orașul și, din acel moment nu s-a mai știut nimic despre el.
2.Regele Franței obișnuia să spună despre Curtea Parlamentului că este ”fiica sa”.( a se vedea A, p. 299)
3.Evreii erau supărați pe Moise care îi dusese în deșert. Atunci Yahve îi spuse lui Moise :”Vei lovi stânca și apa va izbucni” ( Exodul, XVIII).( a se vedea A, p. 299)
4.”Așa să fie”.
Distribuie: