Băieți, voi roza cea frumoasă
O s-o cam pierdeți , din coroană1;
Fârtați cu mâna lipicioasă
Spre Montpipeau de-o luați la goană
Sau spre Rueil2, fie-vă teamă:
Fiindcă s-a dus, sfidând ursita,
Apelul său fu de pomană.
Colin Cayeux pierdu partida3.
Ăsta nu-i joc de trei parale
Când corp și suflet se implică.
Dac-ai pierdut, căința n-are
Vreun rost, căci mort ești la adică;
Iară acel care câștigă
N-o ia pe Dido4 de soție.
Nebun, infam e cel ce riscă
Atât de mult pentru-o prostie.
Voi toți să m-ascultați aș vrea!
Se spune și e vorbă sfântă
Că prețul pe-un transport se bea
Iarna la foc, vara la umbră:
Banii de-i ai nu-ți dau dobândă
Deci cheltuie-i într-o clipită.
Ai succesori ce stau la pândă?
Nicicând hoția nu-ți profită.
1.Adică : bunul vostru cel mai de preț. Coroana era o pălărie din flori, pe care tinerii o purtau la sărbători.( a se vedea A p.213)
2.Montpipeau, Rueil sunt expresii argotice, desemnând furtul prin înșelăciune (piper”=a înșela,a falsifica respectiv a tâlhăria, furtul prin violență (”ruer”= a se repezi, a lovi). De aici, ” aller a Montpipeau” însemna, în jargon , să înșeli, să falsifici, iar ”aller a Rueil” însemna să ataci, să dai buzna , să tâlhărești, după cum” aller a Niort” însemna să negi, iar ”aller a Cachan” însemna să te ascunzi. Consistența expresiilor venea de la faptul că aceste localități existau și există încă! Montpipeau, de exemplu, este un castel situat aproape de Meung-sur-Loire, iar Rueil este situat la vest de Paris.( a se vedea B p.466)
3.Colin de Cayeux, cleric și el, prieten al lui Villon. ”Specializat” în spargeri, Colin de Cayeux este cel care a organizat furtul de la Colegiul Navarrei, implicandu-l și pe Villon, apoi a recidivat, a evadat din închisoare , a fost prins și condamnat în apel ( ”a pierdut partida”), fiind în cele din urmă spânzurat în septembrie 1460.( a se vedea A p.213)
4.Didona, regina Cartaginei. Sensul dat de Villon ar fi că degeaba îți reușește o lovitură, fiindcă tot nu te alegi cu mare lucru ( nu e ca și cum ai lua de soție o regină!)
Distribuie: