Balada VIII (II Stockhokm) - Francois Villon

Voi, dăruiți cu fiefuri și avere
De-un rege mare, Davyot1 chemându-l
Fentați din timp și pa , la revedere
Luați-o cu toți din loc, mâncând pământul,
Cât mai departe, să nu stați cu rândul
La judecată și-apoi la osândă;
În beci, la zdup , e suferință cruntă;
Priviți în jur și faceți ochii mari
Căci vor să vă închidă, stând la pândă
Agenți gheboși, călăi, torționari.

Tâlhari, mișei, într-un cuvânt lichele
Pungași la pont, de care plin e târgul
Milogi, peste tot locul la vedere,
Care doar la cerșeală vă stă gândul
Și-n jobelin vă este crezământul,
Care prin țară dând câte o rundă
Să faceți rost de bani pentru vreo mândră
Ați prăduit într-una, temerari,
Să știți că stau ascunși, mereu la pândă
Agenți gheboși, călăi, torționari.

Șmenari, fanți încrezuți și hahalere
Furi furibunzi pe un alt fur furându-l
Când veți lovi ,la noapte, în tăcere,
Să fiți atenți chiar și când bate vântul,
Și pe copoi să-i observați tot timpul,
Prin preajmă nu cumva să se ascundă,
Căci dacă vă găbjesc și vă înfruntă
Veți deveni doar simpli papagali,
Temeți-vă, că-s gata și vă-nfundă
Agenți gheboși, călăi, torționari.


Prințe, celor ce falsuri vor să vândă
Purtând pe deget, totuși, piatră scumpă
Precum și cerșetorilor venali
Le fie frică, fiindcă stau la pândă
Agenți gheboși, călăi, torționari.


1. ”Daviot”, sau ”davier”, ”daviet”, în franceza veche desemna un instrument folosit pentru forțarea lacătelor, a broaștelor, de fapt un șperaclu, o cheie. Villon apelează la un joc de cuvinte , făcând , pe de o parte ,trimitere la regele David , care deținea cheia tabernacolului, iar pe de altă parte la ”regele spărgătorilor, al hoților” ( regele șperaclu!), care îi ”înzestrează” cu averi și teritorii de influență , pe supuși săi, adică pe hoți.

Traducere: Adrian Vasiliu

Adăugat de: advas

vezi mai multe poezii de: Francois Villon