Balada franco-latină - Francois Villon

Un sfat profund, EXIMIUM [excelent]
Din sfânt manual EXORTATUR: [îndeamnă, încurajează]
Că omul IN MATRIMONIUM [în căsătorie]
Prostește NON ABUTATUR. [să nu abuzeze]
De ce? Mintea HEBETATUR [se tocește]
DE OMNI VIRO, uite-așa. [a oricărui bărbat]
Prostul NON CREDIT până n-o ia. [nu crede]

ET CONSTAT, logicii dând ton, [se constată, rezultă]
Ca să-ți conservi VIM ET ROBUR [puterea și vigoarea]
PRESTAT să taci, să fii un domn [e necesar, trebuie]
Să suferi și s-asculți MURMUR [bombăneala]
SI CONJUNX CLAMAT:”Nu-i destul!” [dacă soția strigă]
FINGAT că nu pricepi ce vrea [prefă-te]
Prostul NON CREDIT până n-o ia. [nu crede]

FORTIOR MULTO ca Samson [chiar unul mai puternic]
În ăst asalt CONVICITUR; [este învins]
CONTRA lui Venus nu ai spor [împotriva]
Oricare armă PLICATUR. [se îndoaie]
[………………………………]
SED QUISQUIS știe și nu prea [dar orișicare]
Prostul NON CREDIT până n-o ia. [nu crede]

Prinț fără seamăn, LEGITUR [este citit]
QUOD ASTUTIOR poate gafa [chiar un om viclean,isteț]
Înotătorul MERGITUR [se îneacă]
Prostul NON CREDIT până n-o ia. [nu crede]



1. 1. Balada este o satiră a lui Villon la adresa unui oarecare Fredet, protejat al ducelui Charles d’Orleans. Intre duce și acest Fredet a existat un schimb de mesaje poetice, scrise în limbaj mixt, franco-latin, prin care Charles d’Orelans îl sfătuia pe prospătul mire să fie precaut în căsătorie și să nu facă abuzuri sexuale. Fredet mulțumește pentru sfat, dar pretinde că nu-l poate urma fiindcă nu e posibil să facă față pretențiilor soției sale. Răspunsul era ușor impertinent , iar Villon , oarecum invidios pe Fredet , pentru poziția pe care acesta o avea la curtea lui Charles d’Orleans, s-a gandit să vină cu o replică prin care să-l ridiculizeze pe Fredet, care nu voia să țină cont de sfaturile protectorului său.Versul concludent al fiecărei strofe este ” Fol non credit tant qu'i reçoit”, în franco-latina lui Villon și corespunde proverbului ”Fol ne croit tant qu`il reçoit”, adica ”Prostul nu crede până nu primește lovitura”. Rezultatul nu a fost cel așteptat. Ducele s-a supărat pe Villon , iar acesta nu a mai putut reveni vreodată în grațiile prințului, cu toate că a scris o ”Laudă către Marie d’Orleans”
( fiica lui Charles d’Orleans), la nașterea acesteia, în 19 decembrie 1457). Încă un amănunt: această baladă a fost descoperită târziu, în biblioteca ducală și este unul din puținele manuscrise autografe ale Poetului!

Traducerea : Adrian Vasiliu

Adăugat de: advas

vezi mai multe poezii de: Francois Villon



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc mult, domnule Vasiliu!
Adina Speranta
duminică, 21 noiembrie 2021



Sigur că da, preluați-o. Sunt onorat.
Din păcate nimeni nu a putut desluși misterul morții lui Villon. Cea mai bună presupunere este că a murit în vreo încăierare/confruntare. Sau poate că a fost el însuți victima vreunui jaf la drumul mare.
advas
duminică, 21 noiembrie 2021



Este extrem de importantă această informație. Deasemeni și balada aceasta a lui Villon, specifică spiritului său satiric, jucăuș. Interesant cum a îmbinat latina, să priceapă cine trebuie :)
Pot să preiau postarea pe blogul meu unde păstrez ce este important, rar și valoros?

Mulțumesc din suflet.

P.S. Deoarece aveți această pasiune față de poezia lui Villon, prin căutările dumneavoastră, ați reușit să găsiți vreun indiciu despre dispariția sa?
Adina Speranta
sâmbătă, 20 noiembrie 2021