Să fiu amurgul… - Emil Botta

Să fiu amurgul aș vrea,
să aștept sfâșiat la ferestre,
dragostea mea.

Să-ți aprind obrajii cu nebuna-mi pară
și să plec apoi,
când se face seară.

Primește câmpia; e un dar ce-ți fac,
muntele-n omagiu
și codrii ce tac.

Ci vino. Să mergem. Ne-așteaptă
mulțime de regi în genunchi
și florile toate să trecem așteaptă.
—————————————————————-
sursa: #versurisubfloridetei

Adăugat de: versuri sub flori de tei

vezi mai multe poezii de: Emil Botta



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.