Cuvântul - Dumitru Matcovschi

O zi în minus,
O zi în plus!
Și viața toată
De-acum s-a dus.

Ce va rămâne
În urma mea?
Ca pe un câine
M-or blestema?
Cu pietre-n mine
Vor arunca
Nepoții, cu toții,
Și strănepoții;
Să nu-i ajungă
Blestemul morții,
Dar nici mânia
Lui Dumnezeu?

În România
Cine sunt eu?
Un oarecare
Poet, ce n-are
Drepturi egale
Cu fiecare?
Se mulțumește
Cu o perfuzie.
Doamne, ferește! -
Nu fac aluzie,
Mă roade plictisul,
N-am ocupație.
Mi-e gândul și visul
La operație!

Dar nu e în țară
Defel oxigen,
Și-ncepe să-mi pară
Că viața-i blestem.
Și iară, și iară
Rimez un catren:
Dar dacă în gară
N-ar fi niciun tren?

Eu sunt un ostaș cu
Un pic de vocație...
Hai, doctor Ivașcu,
Invită-mă la operație!

Ușurel ofensat,
Poate chiar supărat,
Ca un biet moldovean,
Eu declar în concluzie:
M-am săturat ca de hrean
De-atâta perfuzie!

1991

Adăugat de: Victor Borziac

vezi mai multe poezii de: Dumitru Matcovschi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.