Poezii despre Dragoste:

Luna din fereastră
...
În noaptea care curge lent,
Stă luna la fereastră,

Cu tine,
nu mai sunt gol în fața oglinzii,
prin care mă privesc ochii lumii,
de sub borul unei uimiri,

A iubi
..
Mă pierd în privirea-ți de toamnă târzie
Și gânduri de foc îmi apar fulgerând

O picatură din sufletul tău s-a desprins, imaculat,
Purtată de un vânt al liniștirii, într-un dans lin și cadențat.
A coborât pe coardele sufletului trist,
În adâncul împietrit in taină

Vorba escrocilor
...
Lumea asta care piere este ca o închisoare,
Unde prostul este rege, e stăpânul absolut,

Cuvântul
...
În vremea tinereții noastre,
Toate nopțile-s albastre,

Și când te-alint, să nu te mire
...
Ți-alint făptura dragă fără de cusur,
De-atâta vreme cea dintâi dorință,

O altă zi mi-a ridicat privirea
E frig și totuși e atât de bine,
Alerg pe stradă că mi-e dor de mine
Și caut pe alocuri fericirea.

Iubito
...
Și toamna va trece
Cu obrazul ei ud

Aduce vântul frunze dantelate
lăsând în urmă arborii mai goi,
eu mi-amintesc iubirile ratate
rămase afară, triste, după ploi.