Poezii despre Dragoste:

Zeița mea cu taine abisale

Cădea în fulgi din pleoapele-amintirii,
Topindu-se în lutul cărnii mele,

Cât de liberă-mi ești, cât de liber îți sunt!

Vrei să bem amândoi acel dulce venin,
Să zburăm peste mări spre Eden, la apus?

Lumina dulce
...
N-am visat s-ajung în viață cineva,
Singurul meu vis era legat de tine

Lumea de toate povesteşte şi bântuie prin mintea mea,
De toate ştie, cum iubeşte şi cum trăieşte cineva,
Au buchisit litera cărţii şi viaţa n-o vor asculta,
De parcă doar simbolul hărţii m-ar duce pe străduţa ta.

Mi-a rămas umbra într-o floare.
Orice cuvânt al tău
e un început din mine
spre tine.

uneori creierul mi se blochează
vomit circumvoluțiuni pe nas
doar conștiința pare-a mai fi trează
când definițiile mi-s de pripas

O viață mai puțin

Pășeam ușor și ne spuneam povești în șoaptă,
Când ne plimbam pe ulicioare-n vechiul burg,

Când întunericul se lasă
...
Când întunericul se lasă
Peste chipu-ți luminos,

Suflet ce țipă în doi
de Liliana ROIBU

Și despre tine pot să spun o viață,
Că mi-ai fost rază-n umbra mea de dor.
Mi-ai scos din suflet lacrima de gheață
Și lângă tine-am învățat să zbor!