Poezii despre Dragoste:

Picături de ploaie cad pe focul din sufletul meu,
Tu ești.
Dar focul nu se stinge, se aprinde mai tare
Și arde mocnit, sunt foc

Ai trecut prin viaţa mea
mai uşor decât
umbra

Ca un roşu de sânge

Iubindu-te, ai transformat totul în mine:
lumina ochilor,

Când mă chemi, îți sunt aproape
Sufletul să ți-l alin,
Pe-al meu piept îți așezi fruntea,
Lângă înimă ți-o țin.

-Uită-te și tu, iubito!
Ipocrizia acestei Toamne,
vine cu testamentele sub braț,
scrise

Erai acolo, pe Tanis, îmi amintesc de tine,
Pluteam în același vis sub bolțile senine,
Pădurea înflorea sub noi înmiresmându-ți zborul,
Ne răsfăța pe amândoi, din umbră, Creatorul!

Limanul de vis
...
De valul vieții-n vânt purtat
Pe un ocean bătut de furtună,

numele tău
picură-n buzele mele
un lapte imunizator
revigorant -

Când trec pe străduța cea veche,
Mă încearcă regrete adânci
Un ecou îmi sună-n ureche:
Sunt două decenii de-atunci.

Sunt singur și trist în această viață,
Iar vântul nebun mă lovește în față
Ochii tăi negri-un nesfârșit deșert,
Îmi biciuie trupul slăbit și inert.