Poezii despre Dragoste:

Vis de strop

Stai cu brațele întinse și cu palmele spre cer.
De sub diadema Ursei cad prin gene de lumină

Traversez iarna
și mă chefuiesc cu vântul,
singur în stradă,
ca ochii să-mi vadă

iar adânca mută disperare
sufocantă rece
în care înot vlăguit cu o singură mână
e doar un vis infestat de un coșmar

Ţi-aş da un sărut
Dar sunt atât de obosit
Aş vrea să te privesc
În ochii albaştrii de safir

Ieri: Un ceva extrem de delicat,
de ce am fost și ce n-am fost,
cu suflete care s-au acordat
pentru a-și împleti un rost -

- Te laşi condus de fantezii,
Eu voi rămâne să aştept
Mareea nopţilor târzii,
Voi strânge mâinile la piept

Ca într-o acuarelă pe o pânză,
Ți-am așternut sufletul pe o frunză.
Un vals de Strauss a ridicat-o-n vânt
Cu o privire, zborul i l-ai frânt

- Analitic vorbind pot să-ţi spun că ne-am fost
Cineva, undeva, o schimbare de sens,
Analitic vorbind ne-am ştiut pe de rost
Ca şi cum ne-am trăit într-o moarte intens

Falduri de Etern

Acum nu sunt pe-aproape, de parcă nu m-aş şti…
Însăilez memorii prin pajişti cu secunde,

Mi-e sete de al tău te iubesc,
ce întârzie să vină în goana vântului turbat,
de tăcerea fără rost a sufletului chinuit de paşii tăi
pierduţi în noaptea deznădejdii.