Poezii despre Dragoste:

MITUL OGLINZII


Iubitul meu, dacă ți-e dor de mine

Străbătută de iubire, cum e cerul de lumină

A trimis gândul drag ghirlandelor de stele

Am venit să-ţi sădesc
Grădini de vise în suflet,
Am venit să-ţi brăzdez
Buzele cu pasiunea mea,

- Eşti drogul meu de fiecare zi
O supradoză nu mi-ar fi letală,
Ci dimpotrivă, poate m-ar trezi
Din letargia mea colocvială.

În zori de zi, când boabele de rouă
Se joacă printre firele de iarbă,
Întind cu drag palmele amândouă
(Ce se răsfață-n frunze de rubarbă

Liniște de vis

În ruginiu amurg, când seara se deschide
Privind căderi de stele eu mă-ntâlnesc pe mine;

Respir parfumul dimineții

Aș vrea să văd o stea în depărtare
atunci când luna-i limpede-n izvor,

Nostalgii

Porți în palme
urma chipului meu,

În crâng, unde izvoarele se-adună,
(Legenda spune că erau doar șapte)

Cu-adevărat îndoiești
când și sufletu-ți tocmești.

Cu-adevărat umilești