Poezii despre Dragoste:

Iată, stau aplecat peste această ultimă coală
a caietului în care îmi scriu poeziile.
E o coală albă, imaculată. Singura.
Foaia imaculată odrăsleşte cuvinte nedesluşite,

circumvoluţiunile mele atipice
genetic contaminate
de rebeliune existenţială
au rămas scurtcircuitate fatal

- Îmi bate primăvara la fereastră
Cu fluturi mov şi flori de liliac,
Se-nalţă-n zbor o pasăre măiastră,
Iar lebedele se întorc pe lac

*Dedicată lui Rolea Nicolae*


uimire de noapte

Marea şi pamântul
Împreunate într-un lung sărut,
Valul la mal izbeşte
Strigând iubirea din adânc.

E clipa unor gânduri luminate
de-a primăverii tainică sosire,
Când voi ceda zăpezii din păcate
ce n-au primit iertări la despărțire.

- Aștept în port un vas de lux,
De mână să urcăm la bord,
În zori de zi, primul reflux,
Să părăsim acest fiord.

Noi doi, mai știi,
cum noaptea o ȋmbãtam
cu aburi dintr-un trup
ce spre stele ȋnãlțam?

- În suflet mi-ai aprins un foc,
Simt o iubire selenară
Cântând în tainicul său loc
Din inimă, lacrimi de ceară

*o frunză pe care doar norii știu plânge cinstit*

ai plecat ca o venire de mai
am rămas să dau perimetru tăcerii fără să las urme de gheară