Poezii despre Dragoste:

Trãiesc viața-mi plutind-o
din frazã-n frazã
printre pagini,
printre cuvinte ne-nțelese,

Am iarna la tâmple şi-n gând rătăcind
aud cum mă strigă femeia colind,
mă cheamă spre rod, îmi descântă de viaţă,
când eu mă închid între ziduri de gheaţă.

DE CE MĂ CERŢI?

De ce mă cerţi şi spui că am greşit
Când ne-am iubit la cumpăna luminii?

- Nu irosi din versuri niciun strop,
Poemele în doi au înflorit,
Când s-a aprins în sufletul rănit
Fiorul ce ne-a dat în viață-un scop.

Ne semesuim ȋn noapte
suspinele ne sunt litere,
privirile-s cuvinte,
iar iubirea –

Iată, stau aplecat peste această ultimă coală
a caietului în care îmi scriu poeziile.
E o coală albă, imaculată. Singura.
Foaia imaculată odrăsleşte cuvinte nedesluşite,

circumvoluţiunile mele atipice
genetic contaminate
de rebeliune existenţială
au rămas scurtcircuitate fatal

- Îmi bate primăvara la fereastră
Cu fluturi mov şi flori de liliac,
Se-nalţă-n zbor o pasăre măiastră,
Iar lebedele se întorc pe lac

*Dedicată lui Rolea Nicolae*


uimire de noapte

Marea şi pamântul
Împreunate într-un lung sărut,
Valul la mal izbeşte
Strigând iubirea din adânc.